sala de lectura

Multumesc si felicit, felicit si multumesc.
Fiecare din noi am avut momente in viata cand am considerat conduita noastra sau a celorlalti in spiritul unitatii, al dreptatii sau ne-am simtit patrunsi de duhul adevarului, duhul iubirii. Daca ne uitam atent la noi, la natura, la cer, la pamant, observam ca tot ce traieste sau exista am putea cel putin sa raportam la aceste spirite si duhuri, ba mai mult, ni s-a intamplat uneori sa spunem despre oameni, locuri, obiecte, situatii ca sunt chiar expresia, intruparea sau manifestarea acestora. Ce ar fi sa acceptam ca tot ce inseamna creatie si evolutie este guvernat de astfel de spirite si duhuri? Am putea sa le identificam? Cu ce sa incepem? De cate mii de ani s-a nascut indemnul: ,,cunoaste-te pe tine insuti”? Oare se referea doar la spirala de ADN si la asemanarea ei cu spirala galactica, la atomii ce ne compun si la modelul lor asemanator cu al unui sistem solar, la organizarea celulara si asemanarea ei cu cea a unei tari? Este vorba cumva de acele principii si legi definite de stiinta si pe care pe masura aprofundarii studiului si in urma experimentarii aplicatiilor tehnologice le tot imbunatatim sau modificam, ba mai mult, uneori renuntam la ele, le declaram eronate si descoperim sau inventam altele? Pana la urma vom constata ca orice lege sau principiu stiintifice, mai mult, orice dogme sau concepte filozofice sau religioase, oricat de valoroase sau de importante se dovedesc a fi pentru un anumit moment al istoriei noastre, acestea se vor modifica, completa si tot ce se va utiliza din ele va fi doar acea parte care va reflecta perceptia noastra asupra unor spirite si duhuri sfinte si divine prin care divinitatea este omniprezenta si ne binecuvanteaza si calauzeste pentru ca alaturi de ea si dupa chipul si asemanarea sa sa crestem si sa inmultim lumina lumii si bucuria vietii. Constatam ca orice principiu sau lege reprezinta in contextul istoric al aplicarii lor un aspect al esentei acestor spirite si duhuri si mai mult acestea isi mentin valabilitatea doar atat timp cat le reflecta corect pe intreg palierul cunoasterii contemporane acestora. Am putea numi studierea si utilizarea acestor spirite si duhuri spiritism ortoesential. Indiferent de domeniile de preocupare sau de activitate intalnim urmatoarele duhuri si spirite ortoesentiale: unitatii si unicitatii, simplitatii si eficientei, ritmului si masurii, ordinii si libertatii, armoniei si rezonantei, recunostintei si smereniei, iubirii si iertarii, dreptatii si adevarului.

Probabil ca in momentul in care vom reusi sa le identificam si definim vom obtine un manual de conduita a vietii in creatie, asa cum de altfel avem manuale de conducere a automobilului sau de utilizare a calculatorului si astfel fiecare sa-si valorifice calitatile si capacitatile atat cat considera ca are nevoie.

De exemplu, unii folosesc autoturismul doar pentru iesiri la sfarsit de saptamana, altii sunt soferi profesionisti, iar altii piloti de curse. Unii deschid calculatorul doar pentru chat, iar altii proiecteaza tehnologii performante. De asemenea, asa cum dupa ce ai invatat sa inoti te descurci la fel de bine in orice piscina, eliberat de orice retinere sau teama, la fel vei putea aborda orice iti aduce viata cu deplina incredere si siguranta.

Poate ca pentru inceput trebuie sa reflectam asupra expresiei “darul vietii”. Minimul bun simt spune oricui ca atunci cand se primeste un dar acesta trebuie cel putin pastrat in conditii optime, daca nu chiar se presupune ca trebuie intretinut cu atentie sau mai mult chiar crescut si imbunatatit pentru a fi utilizat conform destinatiei si calitatilor sale si necesitatilor si dorintelor noastre. Doar astfel se poate manifesta cu adevarat recunostinta pentru un dar indiferent de ce natura, aceasta este singura rasplata pe care o asteapta oricine daruieste ceva din tot sufletul. Nu exista pret sau plata pentru daruri, in schimb un dar odata acceptat si primit aduce cu el asumarea unor obligatii fata de acesta si in nici un caz fata de filantrop care este mai mult decat multumit odata ce a simtit recunostinta daruitului. Asa ca pentru a fi recunoscatori divinitatii trebuie sa renuntam la proclamarea eronata si atat de intens fluturata ca deviza a civilizatiei contemporane: “dreptul la viata” avand in vedere ca nimeni dintre noi nu avem vreun drept sa primim daruri si numai pentru ca daca am avea, nu mai este dar, este o recompensa sau o plata indiferent daca este materializata in onoruri, diplome, titluri, bunuri sau valori perene sau ocazionale. Si daca suntem de acord ca viata este cel mai pretios dar pe care un om il poate primi, vom intelege ca obligatia fundamentala a fiecaruia dintre noi este sa o mentinem, crestem, inmultim, dezvoltam sau mai concret: sa traim, existam, nastem, evoluam si cream. In acest context, Maslow cu piramida sa savanta si academica, precum si ilustrii sai discipoli universitari erijati in psihopedagogi si psihoterapeuti mentori ai invatamantului si sanatatii, sigur au lipsit cel putin doua zile de la scoala. Una cand s-a predat diferenta dintre dar si plata si alta cand au fost expuse diferentele dintre obligatii si nevoi. La un moment dat tot vom face un loc la muzeu pentru piramida nevoilor fundamentale pentru ca in primul rand ea se doreste un suport didactic si un indrumar terapeutic pentru ceea ce de fapt constituie obligatii fundamentale umane si in al doilea rand in nici un caz nu se pune problema unei ierarhizari fie ea si de tip piramidal. Parafrazand un intelept dascal, “nu stiu altii cum sunt”, dar mie personal mi-a luat ceva timp si efort pana am invatat ce, cum, cat, unde, cand sa beau si sa mananc si pe de alta parte multi oameni ajung la pensie si au probleme de sanatate pentru simplul motiv ca nici la o asemenea varsta n-au invatat sa respire corect. Tinand cont de cele de mai sus, intr-o structura piramidala apare o dilema frustranta cand incerci sa decizi daca obligatia de a invata o asezi ca un corolar al implinirii in varful piramidei sau ca un fundament initial situat la baza, inaintea respiratiei si a hranei. De fapt toata aceasta esafodare piramidala este o perversitate rafinata care convine atat universitarilor cat si clericilor si prin care isi justifica pozitia privilegiata in societate. In baza ei emit pretentii de lideri niciodata indeajuns rasplatiti si adulati pentru bunavointa si eruditia lor cu care ne conduc si ne paraziteaza cu o lacomie de a dreptul malefica. Deocamdata nu poti decat sa te intrebi, facand haz de necaz, oare cum pot sa se priveasca dimineata in oglinda profesorii de psihopedagogie cand dupa ce iti pretind o sacosa de bani incep cursul prin a-ti atrage atentia ca o provocare fundamentala a invatamantului contemporan este transformarea acestuia intr-un comert cu diplome, atat de omniprezent incat ajunge sa para firesc, majoritatea dintre noi preocupandu-ne doar cat costa o instruire si ce beneficii financiare ne aduce certificatul obtinut. Am ajuns sa neglijam complet fericirea muncii facute cu pasiune si responsabilitate. Si uite asa soarta unui popor ajunge pe mana unui cadru universitar care nu stie diferenta dintre venituri si salariu si a unui inginer care considera ca situatia si starea de urgenta se refera la acelasi lucru, componenti ai unui echipaj ales pe spranceana de un comandant care considera firesc sa-si continue tangajul naval cu cel etanolic si confunda parlamentul cu restaurantul, fusta cu drapelul si maneaua cu imnul de stat. Sa nu credeti ca alte natiuni stau mai bine. S-a ajuns in aceasta situatie achizitionand si preluand modele si structuri comunitare si nord-atlantice. Multi ne amagim ca este un fenomen efemer si lucrurile se vor indrepta, dar neglijam tragedia la care ne condamnam copiii acceptand ca personalul didactic sa fie populat cu predominanta de indivizi care daca scriu trei randuri comit cu nonsalonta cinci greseli de ortografie. Distinsii se justifica cu o dezinvoltura dezarmanta ca e derizorie plata pe care o primesc pentru efortul colosal pe care il depun uitand cu desavarsire ca sunt liberi sa-si caute o ocupatie pe masura valorii lor pe care sigur o au, dar cu certitudine in cu totul alt domeniu desi au absolvit cum laudae cursuri de psihopedagogie. Grav este ca in ultimii zece ani nu s-a mai tiparit un manual scolar sau un curs universitar care sa nu prezinte cateva greseli ortografice, nu ar fi de mirare sa constatam in urma unei dictari ca o mare parte din academicienii nostri sunt agramati. Altfel nu prea putem explica lipsa unei atitudini ferme si eficiente din partea celui mai erudit forum national. Totusi sa nu uitam ca sferele lor de preocupare sunt atat de inalte incat nu merita sa-si iroseasca sudoarea cu aceasta problema minora a plebei si uita ametiti de elevatia preocuparilor ca se va alege praful de ei odata cu prabusirea turnului a carei fundatie putrezeste. Avand in vedere ca identitatea si in consecinta existenta unui popor este data de limba sa vorbita si scrisa, desi pare exagerat, aceasta problema este deja un atentat la siguranta nationala, pacat ca institutiile responsabile sunt conduse in prezent de personaje suprasolicitate si cu toata bunavointa de care dau dovada nu mai au timp sa repete la seral clasele primare. Si chiar daca se rezolva aceasta dificultate, oare cate greseli de ortografie au sesizat in cursurile de psihopedagogie invatatorii disponibili? Si dupa ceata in care ne invaluie comertul cu diplome, dupa ce mai digeri cu eforturi enzimatice greu de imaginat tocana de citate din cursul de psihopedagogie, condimentata cu solutii cel putin hazlii, ca de exemplu scoala parintilor, cand crezi ca in sfarsit ajungi la un desert reconfortant, ti se serveste o maslina ranceda intr-o scobitoare fracturata, totul ambalat academic, prin care afli ca nu se poate gasi deocamdata alta solutie pentru motivatia invatarii decat cea a potentialelor beneficii financiare, asa ca ramane de vazut ce mai carpim si cosmetizam din comertul cu diplome si certificate. Cu alte cuvinte putem spune cu certitudine ca ilustrii nostri universitari impreuna cu toata sleahta cea vestita a intregului apus uita de la mana pana la gura. Adica toti prezinta simptomele unei amnezii cu propagare pe filiera profesionala din moment ce nici unul nu-si aminteste ca daca nu invatau sa manance mureau de foame si noi ramaneam niste oi blege private de ineptiile psihopedagogiei. Pana la urma se pare ca cel mai complicat este sa afli simplitatea raspunsului corect. La intrebarea: “pentru ce motiv sa invat?”, raspunsul este scurt si la obiect: “ca sa raman in viata!”. Invatarea este una din obligatiile fundamentale pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a beneficia de darul numit viata. Fiecare am putea sa ne amintim ca atunci cand auzim un varstnic apropiat declarand ca e prea batran sa mai invete ceva, indiferent daca este vorba sa manuiasca o telecomanda, sa foloseasca un cuptor cu microunde, sa-si modifice niste obiceiuri de orice fel, chiar simple cum sunt cele alimentare sau igienice, suntem patrunsi de sentimentul dureros ca se apropie de moarte. Si cu cat refuzul e mai categoric si revolta noastra mai vehementa, clipa decesului vine mai repede. De aici putem intelege si ca pierdem darul daca nu ne respectam obligatiile, dar mai mult, trebuie sa fim convinsi ca secretul unei maturitati indelungate, plina de vitalitate, sanatate, frumusete si fericire presupune si deschiderea permanenta spre acumularea de noi deprinderi si invataminte. Daca ne amintim ca orice etapa a cunoasterii ne dezvolta perspectivele necunoscutului putem banui ca divinitatea i-a asigurat copilului sau-omul tot ce este necesar si util pentru a invata si se va ingriji sa-i asigure toate conditiile de sanatate si fericire, de viata si evolutie atat timp cat acesta va manifesta intentia si dorinta de a obtine noi cunostinte. Oare noi ca parinti procedam altfel cu copiii nostri? Si daca tot discutam relatia copil-parinte, v-ati gandit vreodata cand unui parinte i se umple sufletul de fericire si are sentimentul implinirii? Nu cumva atunci cand prin fortele si capacitatile sale, fara ajutorul parintilor, si din proprie initiativa copilul realizeaza ceva ce noi consideram o actiune caracteristica unui om matur? Simtim atunci ca este un om care conteaza in societate, ca are un rost si un cuvant de spus, ca este un camarad in actiunile noastre si chiar un punct de reper si de sprijin, capabil de ajutor si de sfat, care poate aduce ceva in plus spre binele sau si al semenilor. Poate ne vine si noua mintea la cap si intelegem ca menirea nostra de copil al divinitatii este sa ne maturizam si sa o insotim la gospodarirea universului, adica din Om sa devenim Domn. Poate zilele astea savantii si clericii, academicienii si spiritualii isi vor da mana si vor rosti in numele nostru si al divinitatii: “ IO, intru spiritele si duhurile ortoesentiale, traiesc si exist, sunt si fac calea si menirea, dreptatea si adevarul, viata si evolutia, nasterea si creatia!”. Atunci vom intelege ca alesul divin care trebuie sa vina este fiecare din noi si momentul sosirii este clipa maturizarii noastre. Pentru a ajunge aici trebuie sa intelegem ca educatia presupune cunoastere si credinta. Asa cum avem stiinte si tehnologii, avem religii si ritualuri. In procesul educational ele se pot contopi coerent in momentul in care le vom purifica si calauzi prin prisma spiritelor si duhurilor ortoesentiale. Randurile acestei carti nu urmaresc o negare sau o desfintare a institutiilor stiintifice, religioase, administrative sau economice. Ele trebuie luate ca o propunere plina de recunostinta si smerenie pentru valorificarea si dezvoltarea acestora si adaptarea lor la necesitatile umane si sociale contemporane de catre cei care prin intelepciunea si efortul lor le sustin si reprezinta. Mai mult nu au fost scrise pentru arogarea unor drepturi sau merite sau pentru a ramane in istorie, ci pentru a ramane in viata si a beneficia de bucuria si frumusetea ei alaturi de cat mai multi semeni. De fapt trebuie sa intelegem ca orice exista si traieste in univers emite vibratii sau unde. Acestea influenteaza orice parte sau componenta a acestuia mai mult sau mai putin detectabil de noi. Orice gand sau miscare de a noastra este si consecinta interactiunii cu vibratia unui fir de praf de pe cea mai indepartata planeta, dar poate mai ales ideile, inovatiile, inventiile, teoriile, talentele si calitatile apar in mod sigur ca rezultat final si palpabil doar dupa ce am fost cel putin influentati, daca nu chiar impulsionati si stimulati de vibratiile si undele emise de ceilalti semeni ai nostri indiferent daca sunt print sau cersetor, criminal sau erou, retardat sau academician, gunoier sau bucatar, savant sau salahor. Daca sunteti de acord cu acest lucru, atunci va este evident ca atat teoria relativitatii, cat si sucurile cu denumiri si compozitii protejate trebuie sa genereze beneficii si onoruri si pentru toti contemporanii inventatorilor. Intrebati-va parintii si bunicii unde-s banii, actiunile, diplomele si certificatele? Poate ca in scurt timp vom renunta la tampeniile contra naturii la care le spunem drept de autor, brevet de inventie, marca inregistrata sau proprietate intelectuala. Oricine are o idee geniala sau un talent deosebit trebuie sa invete ca acestea nu le confera nici un merit sau drept, dimpotriva ele genereaza obligatia de a le concretiza si datoria de a le pune la dispozitia semenilor sai. Orice venit presupus de onorarea acestei obligatii trebuie vazut doar ca o sustinere din partea celorlalti pentru asumarea de noi obligatii asemanatoare si nu ca o renta viagera si o parazitare a societatii. Probabil ca va mai trece catva timp pana vom aborda o astfel de conduita. Pana atunci meditati daca nu cumva divinitatea asa cum mentine si corecteaza proportia dintre barbati si femei, asigura umanitatii si proportiile perfecte de savanti, soferi, gunoieri, ingineri, instalatori, preoti, profesori, croitori, electricieni, mecanici, etc. si pe fiecare ne-a daruit si ne-a inzestrat cu un talent special si inclinatii specifice astfel incat fiecare sa avem parte de o munca pe care sa o prestam fericiti cu sentimentul implinirii si al onorarii obligatiilor in folosul nostru, al semenilor, naturii, universului, evolutiei si creatiei. Daca sunteti de acord ca divinitatea procedeaza astfel, oare nu noi cu mintea noastra ne napastuim copiii prin distorsionarea procesului educational cand de mici le spunem ca ar fi bine sa devina doctori sau avocati, profesori sau economisti desi mai nou indemnurile sunt ceva de genul: “fa si tu ce poti sa ai o diploma si gaseste-ti un post bine platit”. Nu conteaza daca a invatat ceva din meseria respectiva, nu conteaza daca il intereseaza domeniul de activitate, si mai ales nu conteaza daca munca prestata atat cat va fi si de ce calitate va fi, ii va aduce vreun strop de fericire si vreun gram de implinire. Banul a devenit, din instrument, scop. Si daca astfel copiii nostri si-au atins scopul, le-am mai bagat in traista ca sa se bucure de bani si sa aiba ce sa faca cu ei trofeul diabetului pentru amaraciunea vietii, trofeul bolilor cardiovasculare pentru teama, trofeul obezitatii pentru nesiguranta, al cancerului pentru ca-si doreau o alta viata si multe altele ca sa nu se plictiseasca. Despre cum putem debarasa din vitrina astfel de bibelouri fara sa apelam la vidanja tehnologizata academic pana la colaps denumita generic sistemul medical si la surioara sa sterilizata pana la impotenta numita industria farmaceutica voi prezenta niste descantece in alte carti cu propuneri de corectie ortoesentiala.

Fiecare din noi, mai mult sau mai putin constient, am avut momente in viata cand ne-am simtit parte a unui intreg si mai mult sau mai putin constient cautam sa traim cat mai des astfel de momente, indiferent daca este vorba despre un loc din natura, o reuniune de familie sau de prieteni, o realizare economica, culturala, sportiva, etc. a cuiva din familia noastra, cercul nostru de prieteni, orasul nostru, tara noastra. In aceste momente ne simtim parte a unui intreg si am putea spune ca suntem patrunsi de spiritul sau duhul unitatii.

Necunoscut sau cunoscut ?

Cat din ceea ce consideram cunoscut cunoastem cu adevarat?

Cat din ceea ce consideram necunoscut consideram ca ne face bine sau rau?

Necunoscutului, de la care dorim binele il numim cumva Dumnezeu, iar celui de care ne este teama ii dam o denumire corespunzatoare notiunilor noastre despre fortele malefice? Cand nu-l intelegem il numim haos?

Nu cumva, poate prima greseala pe care o facem este aceea ca hotaram ca necunoscutul este de doua feluri mai ales ca, in urma unei discutii cu oricare din semenii nostri, constatam mai devreme sau mai tarziu, ca aceasta separare este pur si simplu subiectiva.

Pentru unii Dumnezeu este cel ce ii ajuta sa locuiasca la bloc, pentru altii Dumnezeu este cel care ii ajuta sa ia un examen, pentru altii Dumnezeu este cel care il ajuta sa se vindece s.a.m.d..

Mai mult decat atat, la orice analiza atenta a gandurilor si amintirilor noastre despre propria viata, constatam ca la varsta adolescentei, Dumnezeu este cel care ne ajuta sa avem parte de un succes intr-un joc sau sa dansam bine sau sa dobandim niste haine la moda, iar la 35 de ani este cel care ne ofera o familie fericita, un serviciu bun, etc. si in oricare din aceste perioade, necunoscutul malefic este cel care ne impiedica sa obtinem aceste lucruri.

Fiecaruia dintre noi ne apar extrem de familiare si de cunoscute casa, autoturismul, telefonul, calculatorul, soarele, luna si consideram ca ne aduc si ne asigura sanatatea, fericirea, bunastarea, le cautam si ni le dorim pentru a le avea la indemana si a ne folosi de ele de-a lungul vietii noastre.

Pe oricare din ele le-am lua si am incerca sa le analizam prezenta in viata noastra de zi cu zi, vom constata pe masura ce suntem mai analitici ca aproape nu le cunoastem deloc, nici din ce sunt facute si nici de ce sunt capabile. Mai mult, realizam ca fiecare din ele au avut un rol extrem de nociv, de-a dreptul ucigator.

Soarele poate aduce seceta, luna poate aduce nervozitate, autoturismul poate aduce accident, casa poate aduce izolarea, telefonul ne distrage atentia, calculatorul aduce oboseala si am putea continua.

Studiind aceste fatete, constatam ca toate isi au un loc si un moment util si necesar vietii noastre de zi cu zi iar actiunea lor asupra noastra, depinde in mare parte de ritmul si masura, ordinea si libertatea cu care le utilizam. Oare la asta se refera taoistii cand spun ca prea mult masculin da fenomene de feminin si invers?

Se nasc o sumedenie de intrebari: cati stim cu adevarat din ce este compus soarele si luna, cati stim cu adevarat cum se fabrica un autoturism sau un telefon si cat de multi dintre noi cunosc principiul de functionare al calculatoarelor?

Parafrazand, oare cate din teoriile stiintifice si procedeele tehnologice, general si unanim acceptate ca fiind fundamentale pentru viata de zi cu zi, nu s-au dovedit de-a lungul istoriei ca in timp au devenit inutile sau de-a dreptul nocive. De exemplu, religiile antichitatii, cetatile fortificate, galerele, corabiile cu panze, etc. Despre oricare dintre acestea am putea spune acum ca daca le-am utiliza ar fi cel putin inutile pentru noi.

Dar ceea ce este absolut sigur, este ca fara prezenta si rolul lor intr-un moment dat din istorie, noi am fi lipsiti acum de tehnologiile contemporane care ne usureaza si ne imbunatatesc viata de zi cu zi.

Din cele expuse mai sus, pentru inceput trebuie macar sa avem indoieli despre cat de bine este sa ne temem sau sa evitam necunoscutul ori sa incercam sa-l eliminam din viata noastra.

Daca suntem sinceri cu noi, constatam ca cel mai bine ne simtim atunci cand am mai aflat ceva sau atunci cand am realizat ceva. Asadar, ce ne-am face daca nu ar mai ramane de descoperit nici o subdiviziune fotonica sau nici macar o noua constelatie sau galaxie ? Ce ne-am face daca nu am mai putea realiza o noua combinatie alimentara sau un nou calculator mult mai mic si mai performant ?

Care ar mai fi bucuria vietii si cat de interesanta ar mai fi lumina cunoasterii? Nu cumva toate acestea ne sunt intretinute si imbogatite de necunoscut? In acest context, am putea spune ca facem o mare greseala daca ne temem de el si ca poate facem de-a dreptul un pacat atunci cand pretindem sau cand ne dorim atotcunoasterea.

Oare nu ar fi mai bine sa ne preocupe doar atitudinea si comportamentul fata de necunoscut si cunoscut? Si daca aceasta ar fi solutia putem identifica niste reguli si niste principii universal valabile? Oare exista oameni care se calauzesc dupa acestea? Si daca exista, cum i-am numi pe acestia? Savanti, academicieni, inventatori sau doar simplu INTELEPTI?

Probabil ca, indiferent cum i-am numi, la toti am gasi urmatoarele insusiri si caracteristici: simplitate si eficienta, dreptate si adevar, iubire si iertare, recunostinta si smerenie, armonie si rezonanta, ordine si libertate, ritm si masura, creatie si viata si am spune despre ei ca poseda intelepciunea, rationamentul, discernamantul, vointa, puterea, darurile, harurile, aptitudinile, calitatile si capacitatile utile si necesare de a ne arata drumul catre sanatate, frumusete, fericire, bucurie, bunatate, curatenie, bunastare, bunadispozitie, prosperitate si fertilitate, veselie si umor si undeva in adancul sufletului, ne-am dori sa le calcam pe urme.

Fiecare din noi avem la indemana instrumentele prin care putem sa ajungem asemenea acestor oameni in masura in care ne dorim acest lucru. Probabil ca primul pas in aceasta directie este sa ne pozitionam corect fata de ceea ce numim cunoscut si necunoscut. Am putea numi acest lucru ortopozitionare. Pentru ca altfel cu un cutit in loc sa ne taiem salamul prima data o sa ne feliem degetele.

Fiecare din noi, mai devreme sau mai tarziu, ne intrebam ce rost are viata noastra, care este menirea noastra, cum de suntem in viata, cine ne-a facut si cum ne-a facut si daca tot suntem in viata, dupa ce reguli si principii sa ne ghidam fiecare si sa ne organizam ca societate.

Un lucru evident este ca suntem locuitorii unei planete dintr-un sistem solar, undeva in Univers, ca suntem parte intrinseca a acestui Univers. Pentru a ne convinge de acest lucru este suficent sa reflectam la identitatea fractala a proportiei componentelor chimice in corpul omenesc cu cea a planetei pe care traim si existam. Indiferent cat de mult ne-am dori ca la intrebarile de mai sus sa gasim un raspuns, daca am analiza totul din punct de vedere religios sau filozofic, mai devreme sau mai tarziu, mai pueril sau mai sofisticat ne ratacim in misticism sau ocultism.

Paradoxal cu cat ne perfectionam mijloacele de cercetare si explorare constatam ca intrebarile sunt tot mai multe si singurul lucru concret cu care ne alegem este un nou domeniu stiintific.

De exemplu, din biologie avem botanica si zoologie si de la acestea ajungem la embriologie si genetica si, uite asa, constatam ca orice cunostinta acumulata ne daruieste imensitatea necunoscutului.

O singura certitudine se desprinde din orice investigare si anume ca odata ce deslusim ceva necunoscut pana la un moment dat acesta se dovedeste a avea forma si esenta, structura si organizarea, functionalitatea si compozitia dupa un model fractal a ceva ce deja facea parte din universul cunoscut, cu alte cuvinte “dupa chip si asemanare”. Mai mult, orice descoperim, inventam, construim, concepem, intr-un cuvant cream, observam ca se dezvolta si perfectioneaza, creste si inmulteste, intr-un cuvant evolueaza pentru a genera alte creatii ce evolueaza dupa aceleasi tipare fractale. In aceasta inlantuire vom observa ca fiecare fractal in parte e unic chiar daca este si se comporta dupa chip si asemanare.

….Am putea spune ca universul creste continuu prin manifestare si se perpetueaza infinit prin informatie. Daca observam cu atentie aceasta dualitate vom putea spune ca manifestarea este expresia feminitatii divine, iar informatia a masculinitatii divine. O confuzie des intalnita este asimilarea dualitatii feminin-masculin cu cea de pozitiv-negativ. Acesta este si motivul pentru care in cazul unei aprofundari a tehnicilor taoiste constati mai devreme sau mai tarziu contradictii de abordare si de multe ori renunti la logica si treci la o memorare mecanica a carei finalitate nu poate fi decat misticismul cu toate tenebrele sale. O alta confuzie este catalogarea drept tata a divinitatii cand de fapt este cel putin parinte daca nu si copil tata prin informatie si eventual spirit si mama prin manifestare eventual duh (luati in considerare doar expresiile: spiritul dreptatii si duhul adevarului). Parafrazand am putea spune ca barbatul este informatia manifestarii, iar femeia manifestarea informatiei. Puteti face un exercitiu simplu: incercati sa va aduceti in memorie barbati si femei dintre cunostiintele dumneavoastra, sau personalitati din diverse domenii stiintifice, culturale, sociale, politice veti constata ca in cazul femeilor primele elemente amintite sunt imagini, trairi, sentimente, stari, comportamente, iar in cazul barbatilor cuvinte sau expresii, atitudini, metode, chiar formule, legi, definitii.

Indiferent de abordare constatam ca totul din punctul nostru de vedere se raporteaza la spatiu si timp. In incercarile de descriere a spatiului vom constata mai multe directii de studiu: spatiul unidimensional al teoriei superstringurilor, spatiul cu zece dimensiuni al teoriei big-bang, spatiul cotidian tridimensional, spatiul cu patru dimensiuni in care timpul e tratat ca o simpla coordonata pe harta universului si a vietii. Pana se va ajunge la o descriere a spatiului si timpului care sa asigure un suport logic si coerent astfel incat sa integreze printre altele particulele cu o singura dimensiune, dualitatea corpuscul-unda, dilatarea timpului, curbarea spatiului, explozia primordiala, vectorii si scalarii, numerele irationale, solidele platonice, pavajele si fractalii, conectivitatea, nonlocalizarea, etc.. plus niste intrebari de genul: cat din prezent e trecut si cat viitor, unde este pragul dintre acestea cand intreb sau cand decid sau nu cumva tot trecutul meu, eventual si viitorul face parte din prezentul trait, propun o abordare de genul spatiul este universul in care manifestarea naste, genereaza, creste si dezvolta informatia, iar timpul este universul in care informatia naste, genereaza, creste si dezvolta manifestarea.

Indiferent de calea de investigare aleasa, stiintifica sau mistica, atat savantii cat si iluminatii se inclina in final divinitatii pe care o recunosc ca fiind parintele si diriguitorul universului cunoscut si mai ales al celui innaccesibil. Cert este ca din moment ce pentru multe din cele cercetate de obicei reusim sa identificam originea si principiile de integrare in spatiu si timp, putem fi siguri ca atat noi cat si intregul necunoscut avem o origine si niste legi de respectat. Daca in lantul cauzal sau creator al originii si nasterii noastre si a orice percepem in jurul nostru suntem limitati de orizontul cunoasterii accesibile analizatorilor nostri, in cazul legilor ce guverneaza intreaga creatie precum si evolutia care sa permita noi si noi creatii care la randul lor sa evolueze dupa chip si asemanare putem spune ca ne sunt relevate in orice moment al vietii noastre. In privinta originii umane ar insemna sa negam tot ce ne inconjoara in cazul in care am refuza ideea creatiei, dar de aici si pana la a-l decreta pe creatorul nostru ca fiind necreat si primordial fara nici macar o perfectionare dobandita prin evolutie mai avem multe paini de rumegat. Ar fi ca si cum i-am decreta pe parintii polimerilor drept creatorii pungilor de plastic, ai scaunelor de plaja, ai ciorapilor de dama sau ochelarilor de soare si putem continua cel putin cam cu orice ne vine la mana de prin casa sau pe la locul de munca. Chiar daca am accepta aberatia depistarii particulei divine la confluenta dintre energie si materie si am considera acest element caramida universului care prin autocunoastere devine din zero – unu, adica nimicul constientizandu-se devine unicul, nu reusim sa definim informatia si nici sa descriem timpul pe de o parte si pe de alta pe acest fir reusim sa descriem casa melcului si inmultirea iepurilor, dar n-avem nici o sansa in definirea fractala a tarmurilor sau a conopidei. In contextul a tot ce observam in jurul nostru, ar fi cel putin anacronic si anchilozant sa excludem posibilitatea prin care creatorul nostru nu a fost creat si poate ca acest lucru este mai putin important decat sa nu luam in seama varianta in care insusi creatorul evolueaza si se dezvolta si perfectioneaza, poate chiar prin creatia, nasterea, viata si evolutia noastra, ca individ sau umanitate. O alta varianta care cel putin deocamdata nu avem nici un motiv sa o eliminam este aceea ca din moment ce avem de a face cu oameni si umanitate este foarte probabil sa avem de a face cu Domni si Divinitate. Aceasta varianta nu trebuie confundata cu ipotezele popularii extraterestre a pamantului in scopuri mai mult sau mai putin nobile sau ca forma de supravietuire a unor civilizatii stinse din diverse motive. Incontestabil si extraterestrii au geneza lor si in consecinta dumnezeu ramane acelasi pentru noi chiar daca i-a folosit drept instrument sau vector al genezei noastre. In acelasi timp, din moment ce divinitatea nu s-a limitat la Adam, si nici macar la Eva, aproape sigur si-a pus amprenta dupa chipul si asemanarea sa si pe alte meleaguri ale universului. Mai devreme sau mai tarziu vom intra intr-un contact firesc si nu avem nici un motiv de teama sau de ingrijorare privitor la relatiile si interactiunile cu extraterestrii si numai pentru ca asemeni noua sunt tot copii ai divinitatii care traiesc si exista in aceleasi conditii ca si noi impuse de spiritele si duhurile ortoesentiale. De altfel pastrand proportiile spatio-temporale, deosebirile extraterestrilor sigur se regasesc fractal in particularitatile raselor umane sau credeti cumva ca parul cret si ochii albastri au aparut la urmasii lui Adam si ai Evei datorita diferentelor geoclimatice terestre. In contextul actual, cel putin pana cand stiinta va reusi sa treaca de pragurile, deocamdata asimptotice reprezentate de paralizantul zero absolut al termodinamicii si de halucinanta viteza a luminii putem incerca sa identificam spiritele si duhurile ortoesentiale si sa enuntam principiile prin care divinitatea gestioneaza in totalitate creatia si viata, nasterea si evolutia, si pe care indiferent cat de inaltati spiritual sau de potentati material am fi, nu avem cum sa le eludam decat platind cu pretul dureros al bolii sau cu cel dezintegrator al pieirii.

Desi principiile ortoesentiale se interconditioneaza si indiferent care este ales drept ghid de conduita, consecinta va fi respectarea tuturor, asa cum pentru a face o calatorie prima data trebuie sa te urci intr-un vehicul, apoi sa-l pornesti s.a.m.d., in viata probabil ca primul principiu este cel al unitatii si unicitatii. Tot si toate sunt unite si parte a unui intreg unic in ansamblu si in orice parte a intregului. Atat intregul cat si orice parte a sa reprezinta cea mai simpla forma si asigura cea mai eficienta actiune. Orice forma are o masura si orice actiune are un ritm.Tot si toate au o ordine care le asigura intreaga libertate. Un intreg se formeaza prin rezonanta intre parti si intre parti si intreg, in cadrul unui intreg toate partile exista si traiesc in armonie atat intre ele cat si cu intregul. Atat partile cat si intregul au deplina recunostinta pentru aportul fiecaruia si cu smerenie il ofera pe al lor. Liantul oricarui intreg este iubirea, doar prin iubire a intregului sau a cel putin unei parti a sa ,o parte se poate atasa intregului, cu o singura conditie, si anume iertarea restului intregului. Atat intregul cat si fiecare parte a sa sunt si reflecta propriul adevar unic atunci cand accepta si sustin aceeasi dreptate care asigura unitatea.

S-a incercat din cele mai vechi timpuri sa se defineasca notiunea-conceptul de viata. In momentul in care s-a pus problema depistarii de forme de viata in univers, cercetatorii s-au intrebat pe buna dreptate ce trebuie sa caute. Au ales atunci urmatorul concept: viata reprezinta capacitatea unui sistem de a-si organiza partile componente. S-a ajuns aici in urma unui experiment in care s-a constatat ca introducand intr-un calculator un numar foarte mare de date si notiuni fara legatura intre ele de la un moment dat acestea au inceput sa se organizeze de la sine. In teoria haosului se arata ca in orice sistem haosul creste progresiv pana la un moment critic cand partile sale componente incep sa se organizeze. Un exemplu de actiune al acestei legi in viata noastra de zi cu zi este traficul auto din marile aglomeratii urbane. In urma cresterii exponentiale a numarului de masini se formeaza blocaje in trafic, conducatorii auto devin tot mai irascibili si mai agresivi, acestia nu accepta sa permita iesirea de pe o strada laterala a altei masini sau schimbarea benzii de rulare. Si totusi, la un moment dat atitudinea participantilor la trafic se schimba si in conditii de mare aglomeratie constatam ca ni se permite sa intram in artera principala desi nu aveam prioritate, constatam ca intersectia nu ramane blocata la schimbarea culorii semaforului, etc.. Acest scenariu s-a desfasurat si se va desfasura in toate marile orase ale lumii, in functie de nivelul de dezvoltare economica. Gresesc cei care spun ca in occident circulatia rutiera fluenta se datoreaza unor culturi si civilizatii superioare in educatie si bun simt, este doar un comportament instinctual generat de experienta de viata, cu care europenii rasariteni de abia acum se intalnesc. Mai mult, toate marile aglomeratii urbane cheltuiesc sau au cheltuit resurse imense pentru studii si aplicatii practice in vederea fluidizarii traficului si cu toate acestea s-a ajuns la concluzia ca fluenta optima de trafic in cele mai aglomerate intersectii se obtine cand se renunta la orice fel de dirijare a traficului prin semafoare, politisti, etc.. Pur si simplu legea haosului functioneza mai bine decat orice solutie oferita de inteligenta specialistilor, am putea completa spunand ca odata ajunsi la solutia eliberarii de restrictii a traficului in intersectii acestia au facut pasul de la inteligenta la intelepciune. Modul de actiune al legii haosului il regasim peste tot in natura si univers, de la insecte pana la formarea oraselor, luati in considerare doar atat: si musuroiul de furnici si metropolele cu cat sunt mai aglomerate cu atat sunt mai bine organizate. De fapt s-ar putea spune ca din haos se naste organizare, modelul de organizare il putem defini ca informatie. Imaginati-va un grup de oameni care nu se cunosc si incep sa se joace cu o minge. Initial vor interactiona dupa modelul miscarii browniene, va fi la inceput o neintelegere totala intre ei incepand cu stabilirea regulilor de joc, a echipelor, titularilor si rezervelor, apoi a posturilor. Incet-incet cu toate frictiunile si neintelegerile dintre ei vor reusi sa se cunoasca unul pe altul si isi vor organiza jocul. Tipul de joc va fi corespunzator printre altele numarului de participanti: tenis, baschet, fotbal, etc.. Mai tarziu unii dintre ei vor deveni antrenori si cu experienta acumulata vor inchega mult mai repede o echipa. Altii vor ajunge conducatori de club si incet, incet se naste un campionat. Este evident ca timpul scurs de la un nivel de organizare la altul devine tot mai scurt. Ceva asemanator s-a intamplat in etapele parcurse de omenire in domeniul comunicarii la distanta. Semnalele de fum au fost urmate de turnuri cu steaguri, apoi de telegraf, telefon, radio, televiziune, internet. De fapt orice istorie a civilizatiei, universului sau a unor componente ale acestora vom analiza ajungem la concluzia unei cresteri si dezvoltari accelerate cantitativ si calitativ. De altfel cea mai acceptata teorie asupra nasterii si evolutiei universului este teoria Big-Bang. Aceasta arata ca totul a inceput cu o explozie primara in urma cu aproximativ 13,7 miliarde de ani si in principiu descrie universul incepand de la varsta de 10 la puterea -43 secunde acest timp-varsta numindu-se timpul Planck. Aceasta teorie arata ca universul este intr-o miscare continua si accelerata. Mai mult, nici nu se pune problema unei pierderi de materie sau energie din contra acestea sunt intr-o continua crestere si inmultire. Ce ar fi de sesizat in aceasta teorie este ca avem de a face cu o expansiune continua doar incepand cu momentul 10 la minus 43 secunde si aceasta continuitate se termina la nivelul gaurilor negre din punctul de vedere ale unor componente ale universului fie ele fotoni, quarci, stele sau planete. E interesant ca din punct de vedere stiintific forta care mentine atat universul unitar cat si fiecare parte componenta a sa intr-o structura caracteristica si in consecinta unica este aceiasi care face ca totul sa se comprime in gaurile negre si aceasta forta este numita gravitatie. Este ciudat cum de nici un om de stiinta nu a incercat pana acum vreun diagnostic diferential intre gravitatie si iubire. Poate ar fi rezolvat dilema numita academic forta a cincea sau psi. Ar intelege ca nu reprezinta altceva decat manifestari ale acelorasi forte definite stiintific pentru care inca nu exista suportul tehnologic al studiului asa cum Newton nu a dispus de laboratorele in care experimentam teoriile cuantice. Pentru a intelege cum functioneaza aceasta forta este relevanta metoda prin care se pot alege ouale proaspete de cele stricate sau fierte imprimandu-le o miscare de rotatie. Ouale proaspete isi vor pastra locul pe masa invartindu-se in jurul unei axe aproximativ centrale, celelalte in timp ce se rotesc isi vor schimba pozitia pe masa. Gravitatia trebuie studiata si inteleasa in primul rand ca o functie, calitate, capacitate sau forta caracteristica vietii sau a elementelor si sistemelor utile si necesare dezvoltarii si perpetuarii viului ca forma de organizare a universului. Este sigur ca vor cadea in capcana gravitationala a gaurilor negre doar acele elemente si sisteme ce nu indeplinesc aceste conditii. Precum tot ce exista si traieste in univers si gaurile negre sunt utile si necesare si in consecinta indispensabile asemenea gunoierilor si uzinelor de reciclare si regenerare. Deja savantii au incercat niste demonstratii matematice prin care se presupune ca informatia se decanteaza la nivelul intrarii in gaura neagra si cercetatorii au descoperit ca exista o emisie continua de apa din acestea. S-a demonstrat experimental cat de usor preia apa informatia ce i se transmite si cat de importanta este structura ei in influentarea evolutiva a vietii. Stiintific gaurile negre sunt definite ca fiind niste entitati cu masa si energie enorme intr-un spatiu extrem de mic, acest lucru se intampla langa noi in fiecare zi cand gunoiul este compactat in masinile de salubritate, cand deseurile de hartie sau plastic sunt colectate si presate in vederea reintroducerii in circuite tehnologice de reutilizare si valorificare, mai mult discutam de biogaz sau utilizam brichete de rumegus, s.a.m.d.. O caracteristica a gaurilor negre este puterea imensa de atractie care creste proportional cu masa absorbita. Putem regasi acest principiu in viata de zi cu zi. Sa presupunem ca sunteti intr-o localitate in care resursele financiare inca nu permit administratiei sa instaleze pubele pe strada si aveti in mana un ambalaj ramas dupa consumarea unui produs alimentar sau o cartela de reincarcare telefonica pe care tocmai ati utilizat-o, constatati ca de obicei va debarasati de acestea intr-un loc unde mai sunt si alte resturi, mai mult le tineti in mana pana cand gasiti un astfel de loc si daca intalniti doua sau mai multe gramezi de gunoi o sa alegeti gramada mai mare. Asa ca exact cum o uzina de reciclare ne da un sentiment de siguranta energetica pentru viitor la fel trebuie sa privim cu incredere in utilitatea si necesitatea acestor gauri negre pentru ca in mod sigur atat timp cat omul si toate cele create de el vor mentine conditiile de dezvoltare a viului in univers, nu va fi absorbit si mistuit de aceste entitati cosmice la fel cum nici ouale proaspete nu cad de pe masa. Constatam astfel ca dezvoltarea umana nu face decat sa urmeze modelul universului descris stiintific. Din teoria relativitatii reiese legatura dintre materie si energie si de asemenea tot in fizica s-a stabilit ca energia nu este altceva decat frecventa de vibratie amplificata cu o constanta generata de timpul Planck. Este evident din aceasta echivalenta ca nu este nici o diferenta intre energie si materie, separarea acestora se datoreaza doar capacitatilor noastre de perceptie prin organele de simt. Asa ajungem sa spunem ca o masa sau un scaun au existenta materiala, si magnetismul sau electricitatea au o existenta energetica, de fapt ele sunt pur si simplu manifestari vibrationale. Devine evident ca universul are o structura duala bazata pe informatie si manifestare si in nici un caz trinitara: informatie, energie si materie. Putem vorbi eventual de dualitatea manifestarii: energetica si materiala, distinctia dintre ele fiind data tot de calitatile si capacitatile organelor de simt sau ale aparatelor de masura si control. Nu este cazul sa renuntam la conceptele de energie si materie asa cum nu folosim mecanica cuantica la constructia unei case, legile newtoniene fiind suficiente pentru a realiza o cladire solida. In schimb, trebuie avut in vedere ca fizica newtoniana este corecta si in consecinta utilizabila doar pe anumite paliere ale naturii si universului, paliere pe care functioneza si mecanica cuantica, dar pentru acestea este mai simpla abordarea newtoniana si in consecinta mai eficient (sunt de retinut aceste doua caracteristici: simplitatea si eficienta pentru ca nimic nu este mai simplu si mai eficient decat viata, creatia, divinitatea, universul). Pe de alta parte, la ora actuala, cercetarea stiintifica a patruns barierele subcuantice si fizica a descoperit manifestari ce presupun o viteza mai mare decat cea de propagare a luminii. Putem astfel spune ca incercarea de a plasa “particula lui Dumnezeu” la intalnirea energiei cu materia este cel mult o treapta pe scara nesfarsita a cunoasterii, cu atat mai mult cu cat avem toate motivele sa cautam semnul divinitatii pe meleagurile unde se intalnesc cel putin informatia si manifestarea, spatiul si timpul, spiritul si duhul, cuvantul si lumina. Probabil ca cea mai importanta concluzie care trebuie luata in seama din toata aceasta evolutie stiintifica (si nu doar pe taramul fizicii, ci in orice domeniu de cunoastere) este convingerea ca nimic din ce cunoastem nu este decat o parte a unui infinit ce urmeaza sa ni se dezvaluie sau urmeaza sa-l construim pentru ca apoi sa-l relationam fata de noi ca individ sau omenire dupa care il vom organiza si folosi dupa necesitati. Oricat de patrunzator ar fi un microscop sau oricat de sensibil ar fi un telescop cu cat mai mult le vom folosi vom dori sa le perfectionam pentru ca mereu va mai fi ceva de descoperit si analizat, de descifrat si despicat. In tot acest infinit al cunoasterii, avem totusi manifestari asemanatoare si in nici un caz identice, la diverse intervale spatiale sau temporale in functie de punctul de referinta pe care il alegem. Mai mult, indiferent de punctul de referinta ales, manifestari “dupa chip si asemanare” gasim in orice domeniu de analiza, se schimba eventual intervalul si suportul manifestarii. Pana la urma trebuie sa acceptam ca am pierde cel putin farmecul vietii daca nu chiar rostul ei daca am reusi sa identificam caramida primordiala si-sau hotarele universului. Este evident ca putem vorbi de viata si omenire doar atat timp cat ne mai ramane ceva de descoperit, de inventat, de construit, de perfectionat, este suficient sa luam in calcul cat de scurt e drumul spre deces al celor care odata iesiti la pensie considera ca au facut destul sau ca nu mai sunt utili bunului mers al familiei sau societatii. Probabil ca orice om care reuseste in decursul vietii ca prin atitudinea si comportamentul sau sa urmeze si sa respecte principiile care asigura perpetuarea si dezvoltarea universului aflat intr-o crestere si expansiune continue si accelerate are sanse sa atinga o varsta matusalemica mult peste media actuala de viata.

Informatia si manifestarea sunt precum planul casei si casa sau proiectul automobilului si automobilul, s.a.m.d.. Cu alte cuvinte avem arhitectura si constructie, proiectare si productie, stiinta si tehnologie. Probabil ca prima locuinta a fost doar un dormitor si era fie coroana unui copac, fie o grota. Apoi dupa modelul grotei omul a sapat in pamant o incapere dupa necesitatile lui sau a rupt niste crengi si le-a aranjat astfel incat sa fie ferit de ploaie si vant. Pe urma si-a facut un plan si la gura grotei sapate a construit si o incapere din crengi. La un moment dat a realizat ca ar fi mai confortabila o locuinta cu pereti din pamant consolidat cu crengi. Cu timpul a inlocuit pamantul si crengile cu pamant ars sau cu piatra. Cand si-a dat seama ca e mai comod sa gatesti intr-o incapere unde focul se intretine mai usor si-a facut bucatarie, a urmat camara, baia, toaleta, s.a.m.d..Intr-o succesiune asemanatoare putem insirui: coliba, casa, vila, bloc sau: catun, sat, cetate, oras, metropola. De fapt in fiecare zgarie-nori regasim planul - informatia primei colibe. E lesne de observat cum in urma constructiei si a utilizarii ei am reusit sa imbunatatim planul si pe baza acestuia a crescut si s-a imbunatatit constructia. Regasim cam peste tot aceasta alternanta: informatie-manifestare indiferent daca este o manifestare cu predominanta materiala sau energetica, fie ca am trecut de la frunza la evantai, la ventilator, la aer conditionat, de la moara de apa la hidrocentrale, la centrale nucleare sau eoliene, de la pluta la vapor, de la caruta la automobil, etc..Am putea spune ca nu este nici o legatura intre evantai si aerul conditionat, intre animalul de tractiune si motorul automobilului. La oricare din nivelurile succesiunilor enuntate ne-am opri, vom constata ca au avut o perioda de glorie in care productia si utilizarea lor a devenit ceva firesc. Este vorba de o acumulare cantitativa si la un moment dat apare un salt calitativ si am trecut de la tractiunea animala la motor, de la vasle la panze, de la telegraf la telefon. Acest concept: acumularile cantitative duc la salturi calitative nu este o dogma in sine, este efectiv descrierea legii haosului tinand cont de “timpul Planck” corespunzator sistemelor sau fenomenelor studiate. Poate este corect sa denumim aceasta lege ca legea organizarii si nu a haosului pentru ca desi este vorba de evenimente si procese ce tin de ceea ce numim necunoscut este evident ca mai devreme sau mai tarziu acestea evolueaza astfel incat le gasim o semnificatie si un sens la nivelul cunoasterii accesibile. Nu trebuie confundata perioada scursa de la un nivel la altul cum ar fi trecerea de la abur la rafinate petroliere, de la patefon la casetofon, de la feudalism la capitalism, de la pluriteism la monoteism s.a.m.d., cu “timpul Planck” care este acelasi indiferent de domeniu si despre care am putea spune ca este doar timpul in care pasim de la banal la nou, sau mai precis timpul dintre ele. Despre timpul unei perioade descrise mai sus am putea spune ca e perioada in care inovatia devine din inedit ceva firesc si marimea acestei perioade depinde in primul rand de cat de repede atinge pragul de maxima simplitate si eficienta. Revenind la teoria big-bang de formare si evolutie a universului intelegem de ce universul se dezvolta accelerat si perpetuu si nu accelerat si continuu. Cu o singura exceptie, putem spune ca divinitatea se dezvolta accelerat si continuu si probabil toate elementele care dupa chipul si asemanarea sa respecta intru totul spiritele si duhurile ortoesentiale. Am putea indrazni sa credem ca de fapt oricine le respecta are toate sansele sa devina sfant si divin cu toate consecintele acestei maturizari. Putem vorbi de continuitate doar pe parcursul unui palier de evolutie. Trecerea la alt nivel este intotdeauna discontinua. Luati in considerare trecerea de la corabie la vapor, de la casetofon la discul compact, de la feudalism la capitalism, de la olimpieni la crestini, etc., de fiecare data s-a modificat radical structura si conceptul de baza. Pe de alta parte automobilele sunt tot mai performante, bisericile tot mai multe, computerele tot mai mici fara a modifica radical compozitia si conceptul de baza in schimb devin din in ce in ce mai accesibile si mai eficiente. Mentinand acest rationament putem sa abordam si trecerile de la organismele unicelulare la diversele directii de manifestare a vietii vegetale, animale, bacteriene, virale, etc.. Acelasi model il urmeaza si corpurile si sistemele astrale. E adevarat ca din punctul de vedere al duratei unei vieti umane evolutiile aduse in discutie par fie statice, fie de neimaginat. Aici poate trebuie sa ne amintim ca tot ce naste din pisica soareci mananca si atunci daca tot suntem copiii divinitatii e sigur ca mai devreme sau mai tarziu vom valorifica zestrea divina si vom putea alege vesnicia maturitatii renuntand la alergatul dupa tineretea fara batranete. Atunci vom putea participa constienti la evolutia si dezvoltarea universului si a componentelor lui. Tot din perspectiva geneticii feline e clar ca inclusiv universul descris de savantii big-bang in care comunicam prin aceste randuri este doar un palier al evolutiei si dezvoltarii divine atata timp cat discutam de un timp Planck primordial si cel putin deocamdata ermetic pentru orice analiza. Cel putin pisica din care ne-am nascut e mai veche decat universul celor 13-14 miliarde de ani si 10 la minus 43 secunde. Pana la urma observam ca discutam despre perpetuarea unei specii animale sau vegetale si nu de continuitatea ei, chiar fara a tine cont de cele expuse despre legea haosului si timpul Planck. Atunci cand ne referim la perpetuarea unei specii avem in vedere faptul ca fiecare generatie aduce cu sine cel putin imbunatatirea a macar o parte a capacitatilor si calitatilor necesare supravietuirii. Mai mult acelea care nu reusesc acest lucru mai devreme sau mai tarziu sunt pe cale de disparitie. Daca luam in considerare evolutia de la grota, coliba la locuintele din zilele noastre, de la pluta la vapor, de la divinitatile conjuncturale din comuna primitiva la rafinamentul religiilor contemporane, de la matriarhat la societatea informationala realizam ca avem de a face cu o perpetuare imbunatatita a informatiei de continuitatea secventiala a manifestarii. Daca este evident ca orice element sau sistem analizam constatam ca este creat si apoi evolueaza dupa modelul “big-bang”, atunci trebuie sa acceptam ca acel “big-bang” de acum 13-14 miliarde de ani nu este nici primul, nici singurul, nici ultimul din istoria universului si in nici un caz nu a cuprins toate componentele universului. Ca sa ne convingem de acest fapt este suficient sa reflectam la descrierea aparitiei unui sport si evolutia lui la amploarea unui campionat si la drumul de la primele adaposturi umane pana la constructiile contemporane. Ar fi de neconceput o competitie in afara unor stadioane sau sali de sport si cu toate acestea “big-bang”-urile acestora au avut loc separat si in cu totul alte conditii. Indiferent de ce am dori sa cunoastem sau sa realizam analizand sau experimentand ne vom raporta la timp si spatiu. Exista doua zicale relevante: “timpul le rezolva pe toate” si “exista loc pentru fiecare”. Traducand cele de mai sus am putea spune ca informatia se dezvolta in timp si manifestarea in spatiu, cu alte cuvinte prin aglomerarea de manifestari se creaza premisele si necesitatea unei noi organizari care la randul ei permite aparitia de noi manifestari in spatiul deschis de noua organizare care a aparut in timp. De exemplu: pe locul unde odinioara erau case si colibe acum sunt blocuri si vile, unde era o poteca sau ulita acum sunt strazi si sosele, pe aceeasi autostrada de acum cativa ani circulau alte generatii de autovehicule, in acelesi spatiu maritim sau aerian am inlocuit corabiile cu vapoarele, dirijabilele cu supersonicele, etc.. Am putea spune despre o coliba ca s-a reincarnat intr-un “zgarie-nori” si putem continua cu galerele in crucisatoare, caruta in camion sau mai selectiv putem insirui niste “reincarnari” de genul: magnetofon, casetofon, CD-player, MP-3, in rest despre idei cum ca omul este o fiinta de lumina ce apartine unor alte lumi si ca rasplatit sau pedepsit, pentru a invata sau a preda se tot incarneaza si reincarneaza, numai de bine. Din cele de mai sus se observa cum in acelasi spatiu avem de-a face cu informatii si manifestari diferite in timp si ca in acelasi timp avem de-a face cu informatii si manifestari diferite in spatiu: continent si ocean, soare si luna, crestinism si budism, islamism si hinduism, monarhie si republica, dormitor si bucatarie, masa si scaun, munte si litoral. Dupa cum bine stim ne deplasam in spatiu consumand timp. Atunci sigur ne vom deplasa in timp daca vom consuma spatiu. Acest lucru reiese si din cele expuse de Einstein cand descrie comportamentul timpului si spatiului in functie de miscare. Poate cea mai importanta consecinta a teoriei relativitatii a fost certitudinea ca este cel putin nepotrivit sa incerci sa descrii universul in cele patru dimensiuni clasice. Si uite asa au inceput sa apara diverse teorii mai mult sau mai putin hilare. Teoria “big-bang” si teoria superstringurilor fac trimitere la un univers cu zece, unsprezece dimensiuni din care noi percepem sau mai distractiv traim doar patru restul fiind supercomprimate si o iau pe dupa visini fiind responsabile de tot ce nu pot explica savantii. E clar ca avem de-a face cu miresme mistico-religioase si prelatii si iluminatii isi disputa titlul de golgheter in meciurile cu stiinta si tehnologia, cunoasterea si intelegerea pentru adjudecarea trofeului increderii si certitudinii numit credinta. Daca acceptam ca universul traieste si exista prin cele doua esente: informatia si manifestarea vom intelege ca universul organizeaza si creaza in doua forme: spatiu si timp. Poate e cazul sa nu mai identificam universul cu spatiul si sa privim timpul ca o forma la fel de importanta ca si acesta a universului. Orice analizam in noi sau in jurul nostru definim in parametrii si coordonate spatiale si in cicluri si perioade temporale. Circula mai demult o gluma in care se spune ca Lenin auzind ca Stalin merge la scoala a lansat sloganul: “Invatati, invatati, invatati”, mai tarziu cand i-a vazut carnetul de note, a dat urmatorul sfat: “Daca nu merge, nu fortati”. Probabil ca toti savantii si filozofii contemporani care se straduiesc sa demonstreze ca timpul este o dimensiune a spatiului pe care omul de pe strada nu are capacitatea sa o perceapa ca si ei, inca nu cunosc aceasta gluma si se chinuie in continuare sa invete si sa ne invete. Greseala de perceptie a acestora o intalnim des in viata de zi cu zi. Majoritatea dintre noi cand ne gandim la calculator presupunem utilizarea lui imediat dupa achizitie si de cele mai multe ori constatam ca degeaba l-am pornit pentru ca ne lipseste un program, uitand ca acesta nu este o componenta a calculatorului. In consecinta forma manifestata a calculatorului este inutilizabila fara interpatrunderea cu forma informationala. Si exact asa cum de multe ori programul este introdus in calculator inainte de a fi pus in vanzare si facem greseala sa consideram ca este o caracteristica sau o calitate a calculatorului la fel gresim considerand timpul o proprietate sau o dimensiune a spatiului. Am putea chiar sa vorbim de un spatiu al manifestarii si de un spatiu al informatiei pe care il numim timp. Aceasta forma informationala a universului a generat prima lege a parapsihologiei care sustine ca totul este pentru inceput mental. Tot aceasta a facut sa se nasca ideea cum ca ar exista un depozit de informatii al universului pe care unii o numesc Akasha sau biblioteca akashica, mental colectiv sau divin. Privind timpul ca forma a universului la fel de importanta ca si spatiul atunci intelegem cum au aparut teoriile de mai sus, de ce filozofic identificam curente idealiste si materialiste, mai mult putem descrie coerent un suport logic si rational pentru ceea ce numim paranormal sau ezoteric. De multe ori in urma unei utilizari necorespunzatoare, calculatorul nu mai functioneaza conform asteptarilor noastre si atunci introducem in el programe de restructurare sau de devirusare, cateodata chiar il curatam radical de orice program informatic si introducem un nou soft. Realizam acestea fie prin contact direct printr-un suport material (CD, stick, conectare la un alt hard, etc.), fie pur si simplu conectand calculatorul la oceanul de informatii numit internet din care pescuim ce avem nevoie. Ar fi interesant sa ne intrebam daca nu cumva asemanator functioneaza miraculoasele vindecari sau revelatii. Am putea spune ca un “big-bang” creeaza si evolueaza prin forma si esenta si putem discuta de doua forme: spatiul si timpul si de doua esente: informatia si manifestarea. Acceptand punctul initial de explozie al “big-bangului”, devine evident ca avem de a face cu un spatiu minim pe care nu-l putem deocamdata diseca exact la fel cum nu putem derula un timp mai mic si in consecinta minim cum a fost descris timpul Planck, am putea numi acest spatiu: spatiul Planck. De la acest punct initial universul exista prin cele doua forme: spatiu si timp si traieste prin cele doua esente: informatie si manifestare. Din acest punct forma si esenta universului expansioneaza printr-o miscare continua doar de inainte, fara a se mai intoarce ceva pe unde a mai fost. Desenul traiectoriei de curgere a miscarii va avea intotdeauna cel putin o componenta curba, indiferent daca vorbim de elipsa, spirala, sinusoida sau asimptota. Aceasta componenta curba a curgerii unidirectionale asigura ocuparea oricarui colt sau ungher al universului nascut din punctul primordial fara intreruperea miscarii si fara a se face vreodata vreun drum inapoi. Tot ce se abate de la aceasta curgere se mistuie regenerant in gaurile negre. Trebuie sa intelegem ca o calatorie in timp este la fel de posibila ca si o calatorie in spatiu, adica niciodata in acelasi spatiu sau acelasi timp tocmai datorita acestei curgeri unisens a celor doua forme ale universului prin cele doua esente ale sale care cresc si se inmultesc cel putin geometric daca nu chiar exponential.

Fiecare mai devreme sau mai tarziu avem locuri preferate de vacanta, odihna, plimbare si chiar ambiente in care ne dorim sa mancam sau sa muncim. In cazul unei minime analize asupra acestor locuri vom observa cum copacul din parc a evoluat, este evident ca alta apa din mare scalda faleza, restaurantul preferat s-a renovat, ca sa nu mai vorbim ca locul tuturor acestora fata de arbitrarul loc al “big-bang-ului” s-a deplasat cel putin proportional cu deplasarea galaxiei.

In vremurile care vor urma vom intelege ca din punctul nostru de referinta spatiul nu are decat doua directii: inainte pe unde nu am ajuns si inapoi pe unde nu o sa mai trecem niciodata, indiferent cate piruete si tumbe am face, si de abia pe aceasta axa putem sa introducem un sistem referential cum este cel tridimensional. Pentru ca un munte in care ai sapat un tunel in nici un caz nu va mai fi acelasi si nici nu vei mai reusi sa infunzi tunelul exact la fel cum a fost. Pe de alta parte le atrag atentia celor pasionati de gauri de vierme spatiale sau temporale ca stramosi nostri pana au ajuns sa perforeze muntii prima data au construit punti si poduri intre culmile acestora. Din perspectiva mintii umane putem denumi univers acea parte de inainte si inapoi pe care o percepem cu analizatorii, sufletul poate percepe tot ce este inapoi si inainte si putem numi acest spatiu imparatie. Ne-am obisnuit sa percepem timpul pe trei segmente: trecut, prezent si viitor. Este o eroare generata de limitele perceptiei mentale. De fapt avem de-a face doar cu trecut si viitor si numim prezent doar atat cat putem cuprinde cu mintea din ele. Prezentul este relativ in functie de obiectivul avut in vedere. Cand eram in liceu intreaga perioada a lui o defineam ca prezent, indiferent de anul de studiu. Cand ne gandim la scoala de soferi sau la un curs de perfectionare realizam ca defineam ca prezent doar acele cateva luni corespunzatoare. Daca ne referim la micul dejun, prezentul se limiteaza la cateva minute. Sufletul poate percepe tot trecutul si intreg viitorul. Doar cu sufletul putem sa traim timpul ca un prezent permanent si acest timp il putem numi vesnicie. De aceea putem alege sa traim si sa existam mental un acum si aici restrictiv si segmentar, intr-o localizare limitata si intr-un prezent relativ, si sa beneficiem de franturi corespunzatoare de informatie si manifestare sau sa traim si existam global si permanent in imparatia vesnica a sufletului si sa ne bucuram de toate informatiile si manifestarile.

Daca ne referim la informatie totdeauna observam ca gandim in cuvinte indiferent daca le reprezentam prin litere, cifre, simboluri, etc., daca ne referim la manifestare totdeauna observam ca gandim in imagini indiferent daca sunt colorate sau nu, statice sau in miscare, etc., de fapt imaginea este data de lumina pe care o percepem in aspectele caracteristice fiecarei manifestari in parte. Si uite asa ajungem la dualitatea biblica: cuvant si lumina. Poate ca a sosit momentul ca un sinod precum cel organizat de Constantin sa inlocuiasca axioma: “la inceput a fost cuvantul” cu ceva de genul: “la inceput a fost cuvantul si lumina” sau “lumina si cuvantul” sau “la inceput din lumina s-a nascut cuvantul care a creat lumina care naste cuvantul”. Aproape sigur ca de abia atunci vom putea discuta de unificarea credintei si vom putea inlocui dogmele restrictive si arbitrare cu o credinta fundamentata pe spiritele si duhurile ce guverneaza creatia si viata, nasterea si evolutia pe care le numim: dreptate si adevar, iubire si iertare, recunostinta si smerenie, armonie si rezonanta, ordine si libertate, ritm si masura, simplitate si eficienta, unitate si unicitate. Nu este cazul sa confundam credinta cu religia pentru ca nu trebuie sa amestecam increderea in divinitate si binefacerile ei cu modalitatea pe care fiecare suntem liberi sa ne-o alegem, prin care consideram ca ne putem adresa divinitatii si prin care putem obtine binefacerile ei. Dezideratul de unificare religioasa este o amagire iscusita prin care unii dintre inaltii ierarhi incearca sa-si prelungeasca pozitia privilegiata de lideri spirituali, iar altii militeaza in aceasta directie in speranta desarta de a ajunge “il capo di tutti capi”. Vom putea discuta despre o credinta reala doar atunci cand vom contopi stiinta si tehnologia cu misticul si religia si asta probabil ca se va realiza in momentul cand vom cauta sa intelegem universul si nu sa-l cunoastem pentru ca atunci vom avea incredere in calitatile si capacitatile acestuia de perpetuare infinita si continua si in consecinta de conferire a conditiilor optime de prosperitate si fertilitate, sanatate si fericire pentru orice componenta a sa care prin atitudinea si comportamentul ei reuseste la randu-i, sa se dezvolte si perpetueze infinit si continuu contribuind astfel implicit, inclusiv la evolutia si cresterea intregului din care face parte. Intelegerea modului de functionare a universului va asigura fiintei umane posibilitatea de a-si modela atitudinea si comportamentul astfel incat sa primeasca si sa dea frumusete si bucurie, bunastare si bunadispozitie prin vitalitate si fecunditate cu demnitate si devotament. Paradoxal, ar fi o greseala usturatoare tentativa de unificare religioasa, am avea de a face cu o deraiere cel putin la fel de periculoasa cum au fost elitismul arian finalizat in nazism si fascism sau comunismul cu concretizarile staliniste si maoiste. Nu ar fi nici o deosebire intre a practica toti aceeasi religie si a ne imbraca si tunde toti la fel si eventual la aceeasi ora, sau mai hazliu si in acelasi timp frustrant: luni toata lumea mananca pilaf, marti cartofi, eventual duminica prajitura, daca nu cumva am ajunge ca alternanta hranei s-o facem lunar sau anual. In urma unor experimente indelungate cercetatorii au ajuns la concluzia ca atat gandurile noastre, cat si conditiile externe la care suntem expusi au capacitatea de a influenta capacitatile si calitatile morfologice si functionale ale corpului uman in unele cazuri aparand evidente modificari de aspect si comportament, pe cand in altele modificarile apar doar la nivel subcelular cum ar fi de exemplu modificarea unduirii spiralelor de ADN. De asemenea sunt cunoscute experimentele prin care s-a dovedit ca gandurile, cuvintele, actiunile umane indiferent daca sunt imagini, sunete, culori la care expunem apa, influenteaza si modifica structura acesteia. Acelasi lucru s-a dovedit in cazul plantelor si animalelor care cresc si se dezvolta sau involueaza si mor in functie de gandurile, sentimentele, atitudinile si comportamentul uman. Se observa aceasta influenta a fiintei umane asupra viului in gospodariile rurale. In cazul persoanelor care muncesc cu bunadispozitie si indragesc plantele si animalele pe care le cultiva si le cresc, vacile dau mai mult lapte, recoltele sunt mai bogate si reusesc sa le valorifice la un pret bun, pe cand cei pentru care munca aceasta o considera o povara sau o conditie nedreapta de supravietuire au parte de vaci bolnave sau sterile, de recolte slabe si pretul obtinut pe produse de cele mai multe ori nu le acopera necesitatile cotidiene. In realitate, omul influenteaza tot ce-l inconjoara. Totdeauna camionul soferului pasionat va avea o durata de functionare optima mai indelungata, croitorului incantat de munca sa, i se va deregla mai rar masina de cusut, orice unealta, instalatie, utilaj folosite de oamenii dedicati meseriei lor arata si functioneaza mai mult si mai bine decat cele manuite cu nepasare sau din constrangere. Tinand cont de toate acestea devine evident ca omul este capabil sa aleaga in orice moment calea vietii sale si mai mult sau mai putin constient isi alege singur soarta. Pana la urma examinand si analizand viata oricarui om realizam ca aceasta este cu atat mai implinita cu cat acesta isi calauzeste atitudinea si comportamentul pe baza principiilor si legilor ce organizeaza si dezvolta intreg universul si pe care mintea si sufletul ni le defineste ca fiind spirite si duhuri pe care mai devreme sau mai tarziu le concretizam ca informatie stiintifica sau ca manifestari realizate. Este clar ca religia isi construieste intregul esafodaj pe limitarile cunoasterii stiintifice pentru publicul larg, probabil ca apogeul acestei metode a fost atins pe vremurile evului mediu intunecat cand biserica a reusit la un moment dat sa monopolizeze tot ceea ce insemna scris si citit aducand la stadiul de analfabeti popoare intregi in frunte cu regii si imparatii lor. La ora actuala asistam la o eroare si oroare asemanatoare practicata de statele care considera ca isi vor asigura o suprematie la nivel mondial limitand accesul la tehnologie si stiinta. Paradoxal in plina era de explozie informationala traim din nou cosmarul unui epoci asemanatoare evului mediu intunecat care a adus nenumarate si nesfarsite razboaie si molime prin care preasfintii parinti si-au consolidat si si-au asigurat suprematia in strabuna Europa. Sub diferite pretexte se limiteaza accesul la tehnologii informatice, nucleare, electromagnetice sau cuantice si mai mult sau mai putin constient se ignora sau se uita consecintele istorice generate de falangele macedoniene, inchizitia catolica, tehnologia nazista, care au fost urmate intotdeauna de suferinte si dificultati pentru urmasii popoarelor sau organizatiilor care s-au erijat pe baza unor asa-zis superioritati contextuale in lideri efemeri ai umanitatii. Acestea sunt niste exemple majore dar oare nu acelasi lucru il facem si noi cand consideram ca este mai bine sa pastram ascunse unele din cunostintele noastre in discutiile cu semenii nostri si uite asa ajungem sa tragem din greu ca sa ne asiguram supravietuirea noastra si a urmasilor. A sosit vremea sa acceptam ca indiferent de performantele tehnologice sau culturale singura certitudine este ca nu putem controla sau cunoaste viitorul cu mintea. In schimb trebuie sa fim convinsi ca viitorul va fi intotdeauna mai bun si mai frumos decat indraznim sa credem, daca ne calauzim viata dupa legile ce asigura expansiunea perpetua a universului si a componentelor sale. Se spune ca Newton a revolutionat fizica pornind de la caderea marului din copac, Arhimede ar fi pornit de la apa ce s-a revarsat din bazinul in care facea baie, sotii Curie de la impresionarea intamplatoare a unor placi fotografice. Liderii spirituali si religiosi au pornit de fapt de la intamplari asemanatoare: unii au constatat ca repetand la nesfarsit aceleasi cuvinte si fraze reusesc sa influenteze semenii sau mediul, altii au realizat ca obtin astfel de rezultate imaginand culori si forme, pe urma fiecare au inceput sa asocieze cuvantul si lumina, sunetul si imaginea, litera si numarul. Diferenta intre stiinta si religie a fost data de atitudinea si comportamentul experimentatorilor sau descoperitorilor, unii s-au consacrat ca oameni de stiinta impartasind in scop mai mult sau mai putin comercial, cu semenii lor cele descoperite, altii au ales calea mistificarii in vederea manipularii parazitare si au devenit preafericiti si iluminati prelati si maestrii spirituali si religiosi. Calatorind prin istorie vom gasi de fapt originile premergatoare curentelor religioase in aceleasi scoli si laboratoare in care s-au format savantii si artistii care au revolutionat stiinta, tehnologia, cultura si oranduirile sociale. Este suficient sa ne amintim de scolile lui Platon, Aristotel, Pitagora, de scoala eseniana sau scolile misterelor din Egiptul antic. Mai mult, avem parte de rataciri pseudoreligioase sau pseudospirituale chiar si in zilele noastre. Acestea sunt gruparile din belicoasele biserici ce se vor pacifiste de tip “new age” si amorfele scoli nevertebrate de iluzorii dezvoltari personale sau spirituale. Ambele au la baza flatulente fasaite prin supapa de prea plin a cazanului suprasolicitat caruia in limbajul cotidian ii spunem mintea umana a unor semeni de ai nostri. De obicei acestia provin din randul eruditiilor psihiatriei, psihologiei, teologiei si a altor domenii cu tangente mistico-spirituale. Aparent inexplicabil, dupa procese encefalice complexe si solid fundamentate academic, circumvalatiunile lor descopera ca roata e rotunda si o iau prin sat cu cercul ca pana la urma amatori macar de-o tura gasesc ei, nu-i asa? Cum altfel am putea descrie aceste miscari daca fiecare clocesc si lanseaza un stol intreg de pasarele smotocite si perplexe. Una de dezvoltare spirituala, zboara cam asa: suntem indemnati sa traim in stransa legatura cu semenii, cu natura, si cu universul si apoi ni se arata ca nu avem nici o sansa sa facem asta decat daca ne detasam complet de tot si de toate. Alta, de dezvoltare personala pluteste astfel: ni se spune ca vibratiile divinitatii sunt cele mai inalte si apoi ni se preda cum atingi potenta divina reducand hertzii electroencefalogramei. Asistam in prezent la un nou truc ecleziastic in care bisericile se erijeaza in sustinatori ai cunoasterii stiintifice sub motivul ca aceasta nu face decat sa confirme existenta si actiunea divinitatii la nivel universal conform scriptelor ecleziastice. Aceasta atitudine condamna prelatii la o echilibristica pe frontierele in continua expansiune ale cunoasterii stiintifice si ale aplicatiilor tehnologice si ca si orice artist de circ vor obosi, depinde de ei daca vor insista pana la epuizarea cu consecinte nefaste sau vor cobori cu picioarele pe pamant si vor incepe sa impartaseasca semenilor experienta in utilizarea cuvantului si a luminii. Acelasi mers pe sarma il practica de fapt si iluminatii lideri spirituali-fondatori de diverse scoli spirituale sau organizatii oculte care isi poleiesc orgoliul si interesele financiare cu indemnuri de abandonare a parerilor si dorintelor individuale si de comuniune neconditionata cu natura si semenii, deghizandu-se in conducatori alesi divin care sunt mai presus de aplicarea personala a acestora. Cel putin pentru a evita rastignirea de care a avut parte Isus este recomandat sa nu-i certam cum a facut-o El in templu, ci sa-i acceptam si sa le oferim posibilitatea de manifestare chiar si doar pentru motivul ca nu stim cat de fierbinte este mancarea pana nu se frige un comesean, iar daca vreun coleg de masa se arde, cu recunostinta oferiti din painea si apa dumneavoastra. Daca analizam cu atentie vom constata ca acele taine si mistere care stau la baza oricarui curent spiritual sau religios, ocult sau mistic si pe care liderii au pretentia ca le stapanesc si au capacitatea de a le releva celor care ii urmeaza, dar nu inainte ca discipolii sa slujeasca din greu cu osanale si ofrande, sacrificii fara de care nu au nici o sansa sa fie apti de bunavointa divina manifestata exclusiv prin persoana preasfintilor si cucernicilor iluminati maestri si preoti, se modifica in functie de nivelul de cunoastere stiintifica si culturala. Este suficient sa reflectam asupra pamantului plat, a rotatiei soarelui si a celorlalte astre in jurul pamantului in timp ce ii auzim pe cei care au sustinut aceste erori cu ajutorul spanzuratorilor, crucificarilor, arderilor pe rug, vorbind despre fratii nostri extraterestrii. Este un pas mare facut de institutiile crestine, la fel ca si cel facut de Dalai-lama cand a spus ca pericolul de disparitie ce ameninta poporul tibetan este rezultatul veacurilor de desconsiderare a tot ce tine de viata de zi cu zi si consacrarii aproape exclusive explorarii universului extrasenzorial. Trebuie sa privim aceasta deschidere cu bucurie si cu incredere ca granitele dintre cunoscut si necunoscut vor fi eliberate de tenebrele generate de religie, misticism, ocultism si paranormal si vor fi perpetuu depasite cu o credinta in Domnul care traieste si exista in si prin intreg universul a carei parte intrinseca suntem noi cei dupa chipul si asemanarea sa. Probabil ca esenta credintei cuprinde si convingerea deplina ca tot ceea ce ne este necunoscut este oranduit de aceleasi spirite si duhuri care organizeaza si lumea cunoscuta. Avand in vedere ritmul accelerat de dezvoltare a cercetarii stiintifice putem spune cu toata increderea ca in curand aceasta va fi concluzia la care se va ajunge. Poate ca si aici ne calauzeste indemnul: “Cunoaste-te pe tine insuti”. Realitatea ca totul este guvernat de aceleasi spirite si duhuri este redata prin formula consacrata: ”precum in cer asa si pe pamant”, dar aceasta nu trebuie inteleasa ca o simetrie in oglinda, aceasta fraza trebuie inteleasa ca o regula dupa care universul evolueaza si se dezvolta. De exemplu notele muzicale se ordoneaza in octave, spectrul culorilor este acelasi, sirurile matematice au intotdeauna aceeasi regula de succesiune a numerelor, dar asta nu inseamna ca “do de jos” este acelasi cu “do de sus”, ca o culoare a spectrului este corespondenta altei culori sau ca vreun numar dintr-un sir matematic corespunde cu altul din acelasi sir. In schimb stim ca dupa “do” vine “re”, folosim formula mnemotehnica “rogvaiv” si intr-un sir matematic putem afla usor daca un numar se regaseste sau nu in acesta. O concluzie evidenta este ca nimic din univers nu se repeta si in mod cert nu exista doua sau mai multe obiecte, entitati, fiinte sau astre identice si la fel de sigur este ca orice apare sau se intampla atunci ceva “dupa chip si asemanare” si in nici un caz identic va aparea sau se va intampla, indiferent daca discutam de o proiectie in timp sau in spatiu. Asa ca mai devreme sau mai tarziu pseudotolerantul slogan de circumstanta: “unitate prin diversitate” va fi inlocuit cu: “unitate prin unicitate”. Poate ca aici este momentul sa reflectam asupra celor doua curente ce framanta si chiar divid in grupuri mai mult sau mai putin vocale mediile academice si spirituale si anume creationismul si evolutionismul. Este pana la urma de-a dreptul tragicomic cum unii se chinuie sa demonstreze ca doar ceea ce este creat poate evolua, iar altii ca doar ceea ce evolueaza poate crea, fiecare abordand dupa cum le convine atat de clasicele dileme: “oul sau gaina”, “functia sau organul”, refuzand fiecare sa analizeze ce a fost prima data: “matematica sau numerele”, “calculatorul sau programul”, “arhitectul sau constructorul”, “profesorul sau elevul”. Sa speram ca teoria ruperii simetriei ii va dumiri cat de cat si printre altele vor intelege si ca cel mai perfect lucru din univers este imperfectiunea si infinita ei dezvoltare. Intrebati clarvazatorii si va vor spune ca cele mai impresionante lumini le percep atunci cand se focalizeaza pe numerele irationale. Oare viata ar putea fi descrisa matematic, ca un numitor comun al acestora interactionand intre ele si cu alte numere asemenea operatiilor aritmetice, algebrice, geometrice, trigonometrice s.a.m.d.? Si daca tot am ajuns la matematica si la implicatiile sale extrasenzoriale, cei care desconsidera astrologia si numerologia le-ar fi bine ca macar odata in viata sa se intrebe de ce statul comunitar considerat varful de lance economic si tehnologic si in consecinta considerat cel mai pragmatic si riguros isi dubleaza fortele de ordine publica in noptile cu luna plina si de ce in clinicile medicale ultramoderne dedicate potentatilor si magnatilor se decide tratamentul si mai ales ziua si ora operatiei in functie de astrograma si numerograma personale ale pacientului, eventual si ale chirurgului. Poate ca unii din forurile decizionale au inteles ca asa cum apar mareele si omul este influentat de rezultatul vectorial al starilor si actiunilor astrelor. Oare cat le va mai lua medicilor alopati sa inteleaga ca exact cum acul electrocardiografului picteaza pe intelesul lor activitatea inimii acesta fiind un traductor al modificarilor de potential asa si omul deseneaza in viata rezultanta interactiunii sale astrale? Pentru ca nu-i asa, cum sa nu considere astrologia o chestie mistica, din moment ce pentru majoritatea dintre ei cuvantul vector in intelesul fizicii predate in liceu pentru ei constituie un mister total. Oare ce nota ar obtine la un extemporal despre interferenta, elipsa, sinusoida, unda, ciclu, perioada si faza? Bolnavii pot dormi linistiti pentru ca medicii sunt obligati la o pregatire si invatare continua contabilizata in puncte anuale de colegiul medicilor si daca nu indeplinesc un barem extrem de sever li se ridica dreptul de libera practica. Atata doar ca punctele le obtin facand dovada abonarii la publicatii cu cat mai scumpe cu atat mai bine si cu dovada ca au fost prezenti la masa si dansul, somnul si odihna unor simpozioane si congrese organizate in locatii cu costuri piperate. Doar marile firme producatoare de aparatura medicala si medicamente isi pot permite sa plateasca astfel de reviste si intruniri, si de aceea fac efortul financiar in locul medicilor astfel incat acestia sa dobandeasca o cunoastere amanuntita a suferintelor umane. Suntem cu totii de acord ca un medic e cu atat mai competent cu cat lista analizelor e mai lunga si sacosa de medicamente prescrise mai plina. Sa nu va imaginati cumva ca extemporalul medicilor, aplicat terapeutilor vindecatori si maestri spirituali ar da rezultate mai bune, dimpotriva. Astfel s-a ajuns ca cei care se doresc un corespondent al colegiului medicilor in terapeutica si examineaza si atesta practicantii, sa fie paraleli cu diferenta semnificatiilor armoniei si rezonantei.

In numerologie se atribuie cate o cifra unei litere si constatam ca fiecarei persoane ii corespunde un numar. In perceptia extrasenzoriala cei antrenati deceleaza pentru fiecare numar o anumita configuratie luminoasa si nu intamplator acestea seamana cu stelele si constelatiile de pe cerul noptii. Desi mintea noastra este dependenta de spectrul accesibil organelor de simt, sufletul fiecaruia observa aceste lumini astfel incat in functie de context ne trezim alintand, poreclind, etichetand sau caracterizand cate o persoana modificandu-i numele, uneori chiar botezandu-l angelic sau machiavelic.

Handicapul de perceptie mentala unii incearca sa-l suplineasca prin radiestezie. Indiferent de instrumentul si tehnica folosite, receptorul-traductor este chiar analistul si in mod cert cu cat se considera mai experimentat sau mai abil cu atat traducerea este mai eronata si el mai defect si numai pentru ca n-a inteles ca mintea este un butoi cu doage stranse pe care numai sufletul le poate relaxa, sau poate n-a priceput ca mintea este un catel in lesa sufletului si are dreptul la libertate si explorare doar cand isi asculta si respecta stapanul. Cat despre defectiuni, pai nimic altceva decat bolile profesionale ale intelectualilor, adica spondiloza cervicala si ateroscleroza cerebrala cu tot cortegiul lor morbid si in final mortal. Pacat ca si majoritatea astrologilor si numerologilor prezinta cel putin cateva semne ale acestor afectiuni. Traseul seamana intrucatva cu cel din artele martiale. Atata doar ca in acest domeniu vrei nu vrei, n-ai nici o sansa sa performezi daca nu pasesti in extrasenzorial si indreptandu-te spre aikido realizezi ce tampenie faci cand intentionezi sa-ti lovesti semenii indiferent de motiv sau scop. Avand in vedere ca daca toti invata aikido ce rost are sa-l mai invete cineva si pe de alta parte daca-ti urmezi calea spre menire obtii pe drum si ce-ti ofera aikido fara efort si privatiuni, mai bine ar analiza si deprinde fiecare tiparul celui mai cunoscut proces imunitar numit fagocitoza. S-ar intelege ca orice deranjeaza sau nu-si gaseste locul si rolul intr-un organism este imbratisat si mangaiat ferm si hotarat cu blandete si gingasie pana se topeste si dizolva de fericire ori primeste haine si bani de drum si pleaca multumit sa-si faca un rost prin alta parte. Poate inteleg si cei din industria farmaceutica ca nu exista nici o sansa sa gaseasca o rezolvare a escaladarii generatiilor de antibiotice si antivirale atat timp cat se lupta sa ucida microbul sau virusul in loc sa caute sa ajunga la o pace benefica si constructiva. Sau poate unii dintre actionarii principali stiu, dar iubesc sunetul gologanilor si nu vor sa renunte la orchestra si muzica ei. Urmatorul pas pe care il vom face dupa ce vom deslusi temeinic sistemul imunitar, va fi probabil sa-i aplicam principiile in relatiile interumane si sa concediem fanfara militara. Fireste ca in aceasta privinta primul pas trebuie sa-l faca serviciile secrete care daca isi vor obosi ochii cu aceste randuri vor intelege de ce paranormalii lor dau rateuri si dupa un inceput timid de asfixii si cosmaruri nocturne in cativa ani deraiaza sau dispar.

Sunt la moda doua curente ale terapiilor complementare si alternative cu priza consistenta la intelectuali si in nici un caz la intelepti, astfel incat pe alocuri au reusit sa atraga in navodul lor incalcit si iresponsabil reprezentanti semnificativi din medicina alopata si religie, cauzalitatea si holismul. In terapiile cauzale se urmareste eliminarea cauzei suferintei. Daca ai inteles bine mecanismul lantului cauzal poti sa practici o astfel de terapie doar daca ai serioase inclinatii mercantile. Eliminand cauza, pacientul se simte bine pana cand cauza cauzei isi face din nou efectul. Acesta daca este insistent reface boala, daca e mai rafinat provoaca alta suferinta. In ambele situatii bolnavul se intoarce la terapeut, pentru ca acesta este extrem de priceput avand in vedere senzatia de bine pe care a avut-o dupa primul tratament. Si uite asa marele vindecator se alege incet, incet cu o multime de abonati pe viata care ii asigura un venit consistent si sigur si o pozitie sociala solida si respectata. Unii ar putea spune ca poate reusesc mai devreme sau mai tarziu sa elimine cauza primordiala. Greu de crezut daca luam in calcul ca totul se datoreaza divinitatii si inca n-am auzit pe cineva ca poate sau vrea sa o desfiinteze. Daca a incercat cineva sunt curios cum au decurs evenimentele, cred ca fiecare am urmari cu interes povestea. In terapiile holistice terapeutul sustine ca abordeaza intreg spectrul fatetelor si valentelor umane. Asta inseamna ca pentru un pacient agricultor trebuie sa posede serioase cunostinte de zootehnie, agronomie, legumicultura, etc., daca urmatorul client este strungar in mod sigur vindecatorul se va folosi de pregatirea lui in mecanica, rezistenta materialelor, metalurgie,etc.. Trebuie sa recunoastem ca este o onoare pentru noi sa fim contemporani cu astfel de minti enciclopedice, dar ce ne facem cu tendinta manipulatorie a solutiei de tratament, prin care ni se recomanda diverse pseudopanacee controlate economico-financiar de terapeut. Chiar daca trecem peste acest aspect, apare intrebarea pana unde ii urmam indicatiile cand ne spune cu cine sa ne intalnim si ce sa discutam, ce haine sa imbracam, ce scoli sa facem, la ce biserica sa mergem, cand si cum sa divortam si sa ne casatorim. Parca seamana cele descrise cu cabinetele de bioenergoterapie, biorezonanta, medicina cuantica, vibrationala sau tahionica, dar si cu sprijinul comunitar acordat cu singura conditie de a cumpara produsele si programele agreate de binefacator. Era sa uitam pe cei care combina mercantilismul cu manipularea: EFT, Silva Mind, life-coaching, NLP, autocontrolul, sacroterapia, gandirea pozitiva si multi altii pentru ca piata e libera si foamea mare. Sa presupunem ca cineva din provincie isi stabileste o intalnire in capitala. Ajuns in metropola se rataceste, alege un trecator si-l roaga sa-l indrume. Un cauzalist ar reface traseul, l-ar analiza cu atentie si l-ar intoarce pe om in punctul de unde a gresit directia, eventual ii mai vinde si o harta care la urmatoarea vizita e depasita de dezvoltarea urbanistica si nu uita sa recomande un curs sofisticat de orientare turistica in urma caruia calatorul este convins sa cumpere un GPS a carei actualizare o poate face doar ghidul. Un holist l-ar intreba pe trecator cum a ajuns in oras, de ce vrea sa mearga la intalnire, daca ii este sete, cand s-a spalat ultima data, cam cat doarme si unde, ce scoli a facut, ce meserie are, cu ce se ocupa, dupa care ii descrie organizarea administrativ-teritoriala a capitalei, eventual si retelele de cablu si canalizare. Apoi il invita la un hotel unde dupa ce va servi niste preparate exotice, va beneficia de o sauna si un masaj, iar dimineata dupa un somn odihnitor si un seminar holistic elitist daca tot mai vrea sa mearga la intalnire cel mai sigur este sa apeleze la limuzina casei al carei sofer sigur va gasi adresa. Daca turistul nostru are totusi inspiratia sa se adreseze unui simplu trecator preocupat de ale lui, dar care realizeaza cat de neplacut ar fi pentru el un impas asemanator, va primi intr-un raspuns simplu si eficient ruta pana la destinatie si astfel are toate sansele sa ajunga la timp. Am putea spune ca a fost beneficiarul unui sfat de corectie ortoesentiala.

Poate ca rumegand aceste randuri vom reusi in cele din urma sa renuntam la fariseismul iubirii neconditionate si la infatuarea compasiunii si plasand la locul lor sacrificiul crestin, supunerea islamica, detasarea hinduso-tibetana si contemplarea zeno-budista vom respecta dreptatea si adevarul cultivand corectitudinea si cinstea.

V-ati intrebat vreodata care este motivul pentru care desi exista extraordinar de multe boli si o singura sanatate ne obosim in studiu si depistare, in diagnostic si tratament al bolilor in loc sa ne ocupam doar de sanatate si mentinerea ei? Poate din cand in cand trebuie sa meditam asupra conceptului antechristic al chinezilor care plateau un medic atat timp cat nu se imbolnaveau. Odata ce aparea vreo suferinta in randul clientilor sai acesta era fericit in cazul unei concedieri pentru ca de obicei era condamnat la moarte. Trebuie sa recunoastem ca ar fi o abordare interesanta, bineinteles cu amendamente in privinta masurilor punitive. De zeci de ani este evident pentru toti cei care activeaza in spectrul sanitar, medical, igienic si profilactic ca cel putin economico-financiar este mai ieftin sa previi decat sa tratezi, sa intretii decat sa repari. Pentru multi dintre noi este tentant si comod sa dam vina neglijarii abordarii preventive pe marile industrii farmaceutice si pe producatorii de aparatura tehnico-medicala care, firesc, doresc sa-si mentina si consolideze profitul. In realitate toti acesti colosi economico-financiari sunt structurati pe tehnologii si laboratoare ultraperformante de ultima generatie, ceea ce le da posibilitatea sa-si reorienteze productia in orice moment cu costuri minime in cazul in care piata lor de desfacere isi modifica optiunea de la tratament la profilaxie. Cati dintre noi am fi dispusi sa platim pentru medicamente si servicii medicale atat timp cat suntem sanatosi? Si daca suntem de acord, cam ce suma? Pentru fiecare din noi aceasta ultima intrebare este aproape fara raspuns, in special pentru plata preventiei unei suferinte pe care n-am experimentat-o. Si uite asa punem carul inaintea boilor. Cu totul alta atitudine au beneficiarii profiturilor imense rezultate din practica medico-farmaceutica contemporana fata de ceea ce numim terapii complementare sau alternative. Este suficient sa luam in calcul pierderile financiare generate de o abordare terapeutica alternativa a diabetului, hepatitei sau afectiunilor cardiace care prin aplicare ar duce la vindecarea acestor boli cronice in cel mult 12 luni. S-ar ajunge la o injumatatire a pietei de desfacere pentru produsele farmaceutice si serviciile medicale alopate. Situatia este similara pentru orice alta suferinta. Mai este cazul sa luam in calcul ca in actualul context tehnologic pentru astfel de metode alternative personalul necesar se reduce la cel mult cateva sute de terapeuti la nivelul unei natiuni chiar si pentru state precum China sau India. Orice fel de studiu s-ar efectua cu scopul identificarii motivelor pentru care nu prevaleaza profilaxia in fata tratamentului, terapiile alternative in fata medicinii alopate se ajunge la o concluzie finala care indiferent de formulare va dezvalui omisiuni si carente in procesul educational mai mult sau mai putin voite si o manipulare si ocultare informationale. Acestea sunt controlate si generate de grupari mai mult sau mai putin publice de rataciti intelectual si spiritual care isi aroga din prostie si ignoranta, rolul de lideri politici, sociali, economici, stiintifici, tehnologici, culturali, religiosi si spirituali. Printr-o analiza atenta constatam ca pana si aceste grupuri sunt constituite din oameni cu concepte iluzorii si bezmetice despre putere si conducere generate chiar de distorsiunile procesului educational prin care s-au format. Umanitatea se confrunta in zilele noastre cu dilemele caracteristice destramarii unei oranduiri si in mod sigur restructurarea si remodelarea conceptelor educationale reprezinta cheia spre o asezare benefica si constructiva a unei noi ordini sociale. Este evident ca actuala criza economica este doar la inceput si ca se va accentua accelerat pana in momentul in care valorile umane si sociale se vor alinia la niste legi si principii care sa reflecte in mai mare masura acele spirite si duhuri ortoesentiale care guverneaza viata si creatia, nasterea si evolutia si pe care le numim: unitate si unicitate, ritm si masura, ordine si libertate, armonie si rezonanta, recunostinta si smerenie, iubire si iertare, dreptate si adevar. Cand vom structura sistemul educational pe fundamentul acestui spiritism ortoesential prin acceptare si intelegere, cooperare si comuniune vom deslusi caile de urmat care sa ne confere fiecaruia fericire si bucurie, sanatate si frumusete, bunatate si curatenie, prosperitate si fertilitate, bogatie si belsug, veselie si umor prin nastere, viata, evolutie si creatie. Ramane de vazut cat de multa suferinta ne este necesara pentru a ne indrepta in aceasta directie. Poate ca primul semn ca suntem pe calea cea buna il vom da atunci cand ne vom convinge ca orice necaz de care avem parte este generat de propria nostra conduita si in nici un caz de atitudinea si comportamentul semenilor nostri. Urmatorul pas il vom face cand vom constientiza ca ceea ce numim democratie nu este decat o eroare rafinata si perversa care duce la rezultate si consecinte similare cu care ne-am putea alege daca elevii ar decide ce sa predea profesorul, ucenicii ar decide cum sa-si organizeze mecanicul atelierul de reparatii, bolnavii cum si cu ce sa-i trateze medicul. Atunci va sosi clipa in care spiritismul ortoesential va ghida procesul educational si vom putea realiza o profilaxie si o preventie efectiva a suferintelor si durerilor. Va fi momentul in care vom pune boii si carul la locul lor firesc si natural si din caramizile spitalelor si inchisorilor vom construi scoli de corectie ortoesentiala in care medicina alopata, terapiile complementare si alternative, tehnicile de dezvoltare spirituala si personala, religiile isi vor indeplini rolul de sustinere a celor rataciti si suferinzi pana cand acestia vor dobandi atitudinea si comportamentul care sa le confere sanatatea si fericirea.

Fiecare dintre noi am auzit de niste fenomene sau evenimente apocaliptice sau cataclismice care se presupune ca se vor centra in jurul anului 2012. Multi se intreaba de ce aici se incheie calendarul maya, de ce analiza si interpretarea unor texte sfinte au aceeasi concluzie, de ce cartea schimbarii prevede acelasi lucru si poate mai ales de ce simularile pe calculator care tin cont de parametrii economici si sociali le confirma. Va sugerez sa studiati in ce context s-a hotarat care este ceea ce numim anno domini. Veti observa ca in acelasi an s-au nascut doua institutii: imperialismul si crestinismul despre care orice om pasionat cat de cat de istorie stie ca s-au impletit si potentat una cu alta astfel incat tot ce misca si ce zboara in zilele noastre le poarta amprenta. Si asa cum dupa secole de la primul an de domnie augustina s-a hotarat reperul intitulat “anno domini”, dupa un timp anul cu foarte multe coincidente care va fi 2012 va deveni reperul unui alt mod de inventariere a timpului si vesniciei, mult mai adecvat cerintelor omului acelor vremuri. Si acum sa enumeram cateva din coincidente: trecerea planetei intr-o alta zona a galaxiei si a acesteia intr-o alta zona a universului, modificarea orientarii liniilor de forta astrale , deplasarea axei planetare si inversarea polilor, intrarea intr-un nou ciclu geoclimatic, atingerea unui prag de comunicare cu potential de impact global, destramarea definitiva si ireversibila a actualei oranduiri sociale, o noua ierarhizare a bunurilor si valorilor materiale, intelectuale, spirituale si religioase si pe langa multe altele, acest an 2012, va marca nu doar apusul unei ere sau epoci precum cele de piatra, a bronzului sau a tehnologiei ci si startul disparitiei lui homo sapiens si primii pasi ai omului corect. Va fi probabil primul an in care acest nou tip de om va fi prezent sau cel putin va influenta semnificativ hotararile aproape in toate forurile decizionale. Nu este nici un motiv de panica sau de revolta, este vorba pur si simplu de perpetuarea evolutiva pe care o cunoastem din biologie. Si sa nu vi se para ca pentru un numar n-ati castigat la loto, dupa cel corect va urma probabil, cel creator si vom mai vedea. Mai mult, puteti verifica prin enciclopedii si pe internet si veti vedea ca neanderthalianul a convietuit cu sapiens, ba chiar au intemeiat familii si au avut urmasi. De data asta lucrurile sunt si mai promitatoare pentru ca orice sapiens care doreste cu adevarat va putea dobandi calitatile si capacitatile anatomo-fiziologice ale omului corect cu sau fara sprijinul acestuia. Aceasta carte nu are ca obiect descrierea morfo-functionala a acestui nou organism uman care in mod sigur va fi un obiect de studiu fascinant pentru medicina si biologie. Cei curiosi pot incepe deja sa caute cutii de rezonanta in al caror tapet epitelial apar formatiuni senzoriale. In mod cert se vor dezbate aprins topografia si functiile celor trei organe de simt aparute peste noapte si pe care le putem numi ale inspiratiei, intuitiei si perceptiei. In loc de perceptie unii poate vor considera ca s-ar potrivi mai bine termeni ca: detectie, locatie sau altele asemanatoare. Din punct de vedere extrasenzorial, tahionic, vibrational sau cuantic cele mai importante modificari sunt formarea chakrei sufletului in regiunea sternala prin iesirea acestuia din camuflajul inimii si dezvoltarea spiralei duble ida si pingala astfel incat cele sapte chakre clasice sunt conectate incet-incet la nenumaratele chakre superioare si bazale. Parca aduce a pasarea maiastra si coloana infinitului, nu-i asa? De semne de acest gen este plina istoria, dar cine le baga in seama, si pe urma chiar daca le observi pana le pricepi a plecat trenul. Poate in acest sens mai putem prinde ceva in privinta psihoistoriei si a legilor roboticii. Inca este disponibil trenul ruperii simetriei, cuantificarii, fractalilor, relativitatii, sirurilor, conectivitatii, nonlocalizarii pentru psihoistorie. Trenul legilor roboticii asteapta sa-l formam daca la perechea de vagoane om, umanitate-robot, mai adaugam doua: parinte, familie-copil si Domn, divinitate-om. Aceste vagoane le putem numi legile ortogeneticii. Poate ca prin psihoistorie vom continua munca mayasilor si prin legile ortogenetice, poruncile lui Moise daca prin spiritismului ortoesential vom ingemana caramizile cunoasterii cu liantul credintei. Traim vremea cand vom intelege ca chakrele extrasenzoriale au un corespondent in concretul senzorial si anume niste cuvinte-verb: adun, produc, aleg, unesc, arat, cunosc, organizez, traiesc, fac, creez. Aceste cuvinte rostite cotidian, diurn, natural si firesc conjugate cu cele care definesc spiritismul ortoesential si cu cele ce identifica starea si actiunea fireasca si naturala umana au un efect benefic si constructiv asupra omului, infinit mai puternic si mai consistent decat orice meditatie transcedentala, tahionica, sufita sau isihasta. In aceasta privinta este de datoria clericilor dedicati si a maestrilor spirituali sa deseneze pentru noi anatomia si fiziologia subtila. Daca traiesc corespunde sufletului, fac si creez corespund unor chakre care vor aparea de abia dupa ce omul corect va atinge un prag numeric pe care cu timpul il vom afla. Locatia lor va fi inafara a ceea ce numim corp sau trup si nu se vor dezvalui decat in prezenta altor semeni cu sufletul la vedere.

Poetic am putea defini sufletul, samanta din care rasare vlastarul om si copacul domn. Propun o astfel de formulare: sufletul este acel element fractal intrinsec al divinitatii prin care aceasta creste si se dezvolta. Daca patrundem si acceptam sensul acestei definitii vom intelege atunci ca mintea nu este altceva decat un aparat sau instrument al nostru cu nimic mai presus decat un picior sau un plaman, poate doar mai polivalent si astfel mai usor de confundat cu potentialul divin. Depinde de noi cum o folosim astfel incat sa ajungem o frunza efemera care se vestejeste si cade sau un mugur al conopidei care se dezvolta si o dezvolta. Poate cu ocazia aceasta uitam de idiotenia ca omul este o fiinta de lumina ce apartine altei lumi si ca pedepsit sau premiat este trimis la cursuri de recalificare sau perfectionare. Luand in considerare apartenenta noastra nemijlocita la conopida, vom intelege justetea legilor ortogenetice si spiritismul ortoesential prin care le respectam si care le genereaza si de ce de cate ori ne abatem de la acestea in cel mai fericit caz ne imbolnavim. Aplicat la contextul contemporan trebuie sa intelem ca suferintele si crizele actuale se vor adanci si inmulti pana cand vor supravietui doar cei care sunt corecti si cinstiti si vor intelege ca fiecare din semenii lor sunt intelepti si priceputi precum divinitatea. Este o greseala si in consecinta patologic, sa conduci in loc sa sfatuiesti, sa pedepsesti in loc sa educi, sa ascunzi in loc sa comunici, sa stapanesti in loc sa daruiesti. Si poate datoria cea mai importanta a momentului pentru homo sapiens este sa-l educe pe proaspatul sosit, omul corect ca sa nu defileze prin lume cu eticheta “branza buna in burduf de caine”, cu atat mai mult cu cat “nici un caine nu umbla cu covrigi in coada”. Pentru ca nu-i asa, noi cei intelepti am inteles ca inteligenta si talentul fara educatie si cultura sunt cel mai scurt drum spre infractiune si inchisoare si atunci fractal, in mod sigur calitatile si capacitatile omului corect needucat si incult il vor conduce la anarhie si deces. Nu cred ca ne dorim vreunul ca urmasii nostri s-o ia din nou de la comuna primitiva. Probabil ca va fi suficient sa le explicam diferenta dintre consecintele caderilor de pe bicicleta si motocicleta a celor nesabuiti. Atunci omul corect va intelege ca datoria momentului pentru el este sa imparta cu omul intelept beneficiile abilitatilor sale si sa daruiasca acestuia din iscusinta cu care l-a daruit divinitatea. Pana atunci le propun celor cu abilitati extrasenzoriale sa tina cont ca “ochii sunt oglinda sufletului” si pentru a se scuti de ponoasele pe care le poate provoca o minte nazdravana, sa opereze in ceea ce unii numesc paranormal, prin lumina acestora pana cand vor reusi sa-si instrumenteze interventiile din suflet indiferent daca acesta se afla in adancul inimii sau sta in picioare ca lumina divina a pieptului. Sa revenim la instrumentul jucaus al carui principal obiect de activitate sunt cuvintele si numerele si daca luam in seama ca acestea sunt corespondentul direct si nemijlocit al corpurilor subtile vom intelege de ce ni l-a conferit divinitatea si mai ales de ce anticii ne-au atras atentia asupra unui lant cauzal de genul acesta: un gand, o fapta, un obicei, un caracter, un destin, o soarta. Cum altfel am putea sa ne bucuram de acest instrument decat invatandu-l si hranindu-l prin educatie si cultura cu cunoastere si credinta. Poate ar fi bine sa nu uitam ca in cotidianul palpabil reperul dreptatii este matematica si limba nativa pictorul adevarului. Sa multumim divinitatii ca ne-a daruit imparatia si vesnicia muncind fizic si trudind psihic pentru cresterea si dezvoltarea lor pentru ca doar asa ne vom bucura fericiti de binefacerile nesfarsite ale creatiei si evolutiei. Primiti aceasta carte ca un impuls smerit pe care prin critica sau aprobare sa-l folosim pentru realizarea unui proces educational coerent simplu si eficient in folosul fiecaruia dintre noi. Este momentul sa intelegem ca suntem in pragul unei evolutii umane ca individ si nu in pragul unei revolutii sociale ca omenire. In consecinta pentru a beneficia de darul vietii si de splendoarea ei trebuie sa ne preocupe atitudinea si comportamentul propriu si nu cele ale semenilor nostri. Acum, mai mult ca niciodata trebuie sa fim convinsi ca vom culege ce vom semana si ca daca dam un vant primim o furtuna sau chiar mai multe. Din istorie trebuie sa studiem si sa intelegem finalul mohorat si sumbru al tuturor conducatorilor si liderilor bezmetici si infantili carora le elogiem cuceririle si asupririle intotdeauna sangeroase si crude purtate in numele civilizatiei si credintei in care au fost crescuti si educati. Ce alta dovada mai relevanta avem nevoie pentru a intelege si a invata ca este o prostie fara margini sa lovesti, sa bati, sa supui, sa constrangi, sa asupresti, sa obligi, sa stapanesti, sa exploatezi vreun semen de al tau? Reflectati la sfarsitul fiecaruia: Darius, Alexandru, Burebista, Cezar, Octavian, Constantin, Atila, Napoleon, Hitler, Roosvelt, Churcill, Stalin, Hitler si mai puteti completa. Au avut parte de asasinate sau de chinurile singuratatii si bolii. Poate ca sfarsitul acestora nu va impresioneaza, dar va propun sa le cautati urmasii si veti constata ca li s-a cam vestejit sau scofalcit arborele genealogic. Desi mai la umbra si pe dupa perdele, la fel patesc si marii potentati economico-financiari. Hoinarind prin livada genealogica vom constata ca aceeasi soarta o au si ramurile celor care au ridicat sabia sub pretextul patriotismului: Leonida, Vercingetorix, Decebal, Ioana d*Arc, Mihai, Lincoln s. a.. Si tot analizand copacii mai dam de unii la fel de ofiliti si poate surprinzator observam ca sunt ai celor care ne sunt prezentati in scoala ca eroi ai dreptatii si libertatii: Spartacus, Cromwell, Robespierre, Balcescu, Bolivar, Lenin, etc.. Pai ce dreptate si libertate cautau, cand scormoneau cu sabia si cu pusca in mana dezvoltand cimitire si inchisori? Pana la urma cata vina au pentru atrocitatile comise acestia cand n-au facut altceva decat sa actioneze asa cum au fost crescuti si educati conform eticii si moralitatii familiei si societatii lor aliniate la valorile credintei si cunoasterii formulate si decretate de savanti si prelati. De aceea in padurea genealogica cioturile cele mai putrede si mucegaite sunt ale iluminatilor si profetilor care prin ratacirile lor au fundamentat civilizatii si religii care sa le serveasca orgoliul si prostia de a se considera mai divini si mai destepti decat semenii lor. Este cazul ca in lectiile de istorie sa se puna accentul pe suferintele generate de figurile istorice amintite si sa intelegem ca se alege praful de oricare om care obliga sau constringe un alt om sa-i urmeze calea sau sa i se supuna in vreun fel. Mai mult, cu cat sunt mai glorioase actiunile intreprinse, cu atat mai repede se stinge felinarul urmasilor genealogici si gasim cazuri destule cand trofeul victoriei finale a constat in cate un pardesiu de scanduri pentru fiecare din conationalii sai. Pentru ca dupa cum ati observat cam greu mai intalnesti pe strada pe cineva de aceeasi nationalitate cu Ramses, Hanibal, Cezar, Atila si altii ca ei. De aceea va propun ca de fiecare data cand doriti sa loviti, obligati sau constrangeti pe cineva sa va dea dreptate, sa va aduceti aminte de finalul tantalailor istorici si sa intelegeti ca nimic bun sau curat nu realizati cu astfel de fapte, cu atat mai mult cu cat traim niste vremuri in care revoltele sociale generalizate la scara planetara vor incepe in acest an si in mod sigur ele nu se vor opri decat in momentul in care fiecare om ramas in viata oriunde pe acest pamant va avea o conduita ortoesentiala. Cu alte cuvinte, fiecare va fi corect si cinstit. Trebuie sa intelegeti ca indiferent ce nemultumiri aveti, ca este vorba de suferinte fizice, de lipsuri financiare, materiale, de conflicte administrative, sociale, politice, la locul de munca sau in familie, singurul vinovat sunteti doar dumneavoastra si mai mult, doar dumneavoastra puteti sa le gasiti o rezolvare benefica si constructiva atat personala cat si in folosul semenilor. Este inutil in cel mai fericit caz, dar aproape intotdeauna nociv sa abordezi orice forma de revolta impotriva semenilor tai chiar daca ei reprezinta autoritatea economica, administrativa, politica, religioasa, culturala. Nu suntem in pragul unei revolutii prin care turma sociala manipulata de intelectuali sau semidocti refulati si natangi instaureaza cu injuraturi si palme, pietre si pumni o noua oranduire sociala, suntem in pragul unei evolutii. Si dupa cum stim pe indelete din biologia gimnaziala, aceasta se realizeaza individual si personal prin propria ajustare si in nici un caz prin modelarea semenilor. Probabil ca fiecare dintre cei tentati de revolta au ajuns la aceasta optiune datorita lipsurilor materiale si financiare. Majoritatea se plang ca muncesc din greu, dar nici unul nu si-a pus intrebarea daca este cinstit si corect la locul de munca. In primul rand aproape nici unul nu s-a intrebat daca lucreaza ceea ce ii place. La o astfel de intrebare multi vor spune ca este exact ce-si doresc. Dar toti se simt obositi dupa o zi de serviciu, nu stiu cum sa sara mai repede peste orele de program si de abia asteapta sfarsitul de saptamana. Nimeni nu tine cont de faptul ca atunci cand muncesti cu placere arzi de nerabdare sa inceapa programul, nu realizezi cand se incheie ziua si cand ajungi acasa nu simti oboseala, din contra esti binedispus sau chiar vesel. In realitate oboseala apare din doua motive. Primul consta in faptul ca munca desfasurata este in cu totul alt domeniu decat cel potrivit aptitudinilor si inclinatiilor persoanei respective si cel de-al doilea este incompetenta si in consecinta impostura. In primul caz te minti pe tine si in al doilea minti angajatorul si colegii. Si uite asa apare oboseala care naste nemultumirea pe care daca o simte vaca pe care o mulgi o determina fie sa rastoarne galeata cand e plina, fie sa devina stearpa si sterila. Daca sunteti de acord ca asa cum stie sa faca repartitia pe sexe, Dumnezeu stie exact cum sa faca repartitia si pe meserii si daca va oboseste munca dumneavoastra si considerati ca va indepliniti sarcinile si obligatiile care va dau dreptul la bunastare si bunadispozitie trebuie sa recunoasteti ca suferiti de o boala la fel de pacatoasa cum este homosexualitatea. In consecinta cautati-va un serviciu pe care sa-l faceti cu drag si daca l-ati gasit de cate ori va vine sa iesiti in strada si sa aruncati cu pietre in fortele de ordine mai bine va inchideti in dormitor si invatati tainele meseriei alese pe indelete. Poate ca in pauzele de studiu vor intelege si intelectualii, demnitarii, academicianii, artistii, prelatii si iluminatii ca nu exista nici un motiv pentru care munca lor sa fie mai bine platita decat cea gunoierilor, instalatorilor, tamplarilor sau a oricarui alt semen al sau din moment ce pentru Dumnezeu barbatul si femeia sunt la fel de importanti si necesari. Pentru ca e cam nefiresc sa dai legi, sa predici, sa canti sau sa faci contabilitate inconjurat de gunoaie, intr-un miros de hazna infundata si fara sa ai un scaun pe care sa te asezi si un pat in care sa dormi. Daca reflectam onest la fractalitatea divina a sufletului nostru intelegem si respectam doua axiome fundamentale. Prima este ca fiecare avem exact acelasi drept de proprietate si folosire asupra tot ce exista in spatiu si timp, imparatie si vesnicie indiferent daca este vorba de o galaxie, un fir de praf de pe un asteroid, un teren, o constructie, un vehicul, o haina, un cont bancar ingrasat de zerouri sau cateva grame de monezi marunte. Acest lucru nu trebuie confundat cu uniformizarea comunista handicapanta si risipitoare, trebuie asumat ca o potentare colectiva a unicitatii individuale generatoare de prosperitate si fertilitate. Cea de a doua ne impune ca intre noi sa existe doar relatii de complementare si potentare, daruire si calauzire, sprijinire si ajutorare, invatare si hranire, curatare si purificare, lecuire si tamaduire, gazduire si ospitalitate, binecuvantare si bunapurtare, incredere si certitudine, siguranta si stabilitate, onorare si gratitudine, blandete si gingasie, hotarare si fermitate, corectitudine si cinste, demnitate si devotament. De fapt e lesne de observat ca exact asa se poarta divinitatea cu noi. Mai mult aceste atitudini si comportamente reprezinta obligatiile fundamentale ale omului. Doar achitandu-ne de acestea prin munca si truda, odihna si joc respectand spiritele si duhurile ortoesentiale vom dobandi cunoasterea si credinta prin care vom obtine fiecare nevoile fundamentale ale omului: sanatatea si frumusetea, fericirea si bucuria, bunatatea si curatenia, prosperitatea si fertilitatea, bogatia si belsugul, veselia si umorul si vom impartasi impreuna cu divinitatea fericirea vietii, bucuria evolutiei, implinirea nasterii si desavarsirea creatiei si vom dobandi simtirea, perceptia, intelepciunea, rationamentul, vointa, puterea, darurile si harurile care sa ne asigure demnitatea, devotamentul, vitalitatea si fecunditatea sfintei divinitati. Veti spune ca cele de mai sus sunt idealuri utopice si numai pentru ca nu avem un etalon sau un instrument prin care sa cunoastem si sa apreciem ce este corect si cinstit, benefic si constructiv. De fapt cel putin zece la suta din cei cu varste intre 30 si 35 de ani poseda calitatile si capacitatile de perceptie si actiune extrasenzoriala si le folosesc aproape zilnic constient sau inconstient si mult mai multi si le-au innabusit si inchistat. Acest lucru este doar varful aisbergului, pentru ca absolut toti cei cu varsta pana in 20 de ani se folosesc de ele mai mult sau mai putin nociv pentru ei si pentru ceilalti in functie de cat ii duce capul si de cat de mult s-au antrenat in aceasta directie. Nu are rost sa insistam in aceste randuri asupra actiunilor lor sau a consecintelor acestora cu atat mai mult cu cat este suficient sa le citeasca si vor intelege singuri ce au de facut sau pe cine sa caute pentru a-si aseza lumina in piept. Indiferent de reusitele si mai ales esecurile celor mentionati datorate de cele mai multe ori fie confundarii adevarului cu dreptatea, fie pentru ca nu fac diferenta intre minciuna constienta si prostiile spuse cu buna credinta, toti se folosesc de perceptia extrasenzoriala pentru a decanta adevarul. Majoritatea se indeparteaza de scoala si biserica pentru ca multi dascali si preoti de buna credinta sustin fara intelepciune si discernamant, dar cu eruditie si elevatie, tampeniile educatiei obtuze si handicapante de care au beneficiat si nu inteleg ca invatarea este un proces continuu ca si hranirea sau ca asa cum ti se face greata de prea multi cartofi prajiti, ti se apleaca de prea multe idei fixe. In extrasenzorial exista albul curat mai mult sau mai putin stralucitor pentru adevar si un gri murdar mai mult sau mai putin intunecat pentru eroare indiferent daca e constienta si o numim minciuna sau inconstienta si o numim prostie. In curand, cand cineva va dori sa obtina un loc de munca va avea in fata un angajator cu perceptii extrasenzoriale pe care nu-l va interesa ce diplome etaleaza la interviu, ci doar aspectul luminii generate cand isi prezinta calificarea. Aceasta situatie va provoca pe de o parte inutilitatea diplomelor si certificatelor urmata de disparitia surselor de venit pentru cei care le emit si pe de alta parte pregatirea corecta si cinstita a celor ce doresc sa se angajeze, iar aceasta sigur nu se va putea realiza decat in domeniul in care persoana respectiva munceste cu placere datorita punerii in valoare a talentului cu care l-a daruit divinitatea. Ceva dupa chip si asemanare se va intampla si in relatiile familiale si sociale cu toate consecintele administrative, economice, culturale si spirituale. Mai mult avand in vedere perceptia extrasenzoriala a tinerelor generatii cand te gandesti la tainele si misterele prelatilor si iluminatilor sau la dosarele si informatiile servicilor secrete si organizatiilor oculte constati ca a sosit vremea sa le prezentam sincere condoleante, iar celor care le tin ascunse si le folosesc dupa bunul plac meschin si infantil, sa le atragem atentia ca se apropie controlorul si e cam ceasul al doisprezecelea sa-si cumpere bilet ca toti ceilalti calatori la trenul vietii, mai ales ca sunt cel putin dureroase aruncarile din mersul fara oprire al acestuia. In anii care urmeaza ne vom asuma fractalitatea divina a sufletului nostru si prin corectitudine si cinste vom intra in armonie cu divinitatea care este centrul gravitational al imparatiei si vesniciei si asa cum intr-un sistem armonic fiecare element constitutiv este centrul decizional al sistemului la fel si fiecare din noi vom fi centrul gravitational al imparatiei si vesniciei modeland atat astrele si traseele lor, cat si cuantele si semnificatiile acestora. Pana atunci sa nu uitam ca nimic nu este nou sub soare si totul este dupa chip si asemanare si incet, incet sa aducem in actualitate familia cu femeia ca intemeietor, fundament, liant si stalp de referinta, breslele, sfatul inteleptilor si impletirea fireasca a cunoasterii si credintei in educatie si cultura.

Poate ca a sosit momentul sa identificam si sa definim, sa invatam si sa aplicam legile si principiile care guverneaza universurile umane indiferent de modul si domeniul de abordare si cercetare ales: stiintific, filozofic, cultural, spiritual sau religios. Am putea spune ca acestea sunt legile si principiile ortoesentiale si ortogenetice ale creatiei si vietii, nasterii si evolutiei. Probabil ca acestea sunt lanterna si busola ce ne vor lumina si calauzi prin necunoscut si ne vor darui intalnirea cu ceea ce numim Creator, Constiinta divina, Spirit suprem, Dumnezeu, Allah, etc. Dupa ce ne vom trezi din buimaceala entuziasmului euforic sau paralizant declansat de acest eveniment, primele noastre cuvinte vor formula intrebarea: “Pe tine, Doamne, cine te-a facut?”. Aproape sigur raspunsul va fi plin de umor si intelepciune: “Copile, te-am facut pe tine ca sa aflu cine si cum m-a facut pe mine!”. Deruland acest film vom constata ca am inteles si descifrat o soapta milenara: “Cunoaste-te si crede-te pe tine si pe mine Om si Domn, Copil si Parinte!”.

Pana cand cele expuse pana acum, prin adaptare, corectare, adaugare si clarificare se vor integra in cunoasterea si credinta colectiva poate ca reflectand asupra succesiunii: gand, fapta, obicei, caracter, destin, soarta vom reusi sa initiem un ghid de atitudine si comportament pe care folosindu-l sa avem parte de sanatate si fericire fie mentinandu-le, fie recuperandu-le. Am putea numi utilizarea acestui ghid: corectie ortoesentiala. Poate ca prima data trebuie sa discernem semnificatia pe care o dam fiecare notiunilor de gand si fapta, oare a gandi nu este o fapta? Daca este asa si acceptam legatura indisolubila a componentelor succesiunii de mai sus, putem intelege ca avem posibilitatea sa ne construim destinul si decide soarta prin gandurile pe care le generam. In contextul contemporan este absolut necesar sa intelegem cat de mare este gogomania mascata de imbecilitatea gandirii pozitive. Este suficient sa reflectam asupra curgerii universale cu un singur sens, asupra faptului ca orice instrument, indiferent daca este un ciocan, o surubelnita, un cutit sau o secure, in functie de indemanarea, priceperea, intelegerea si intentia utilizatorului poate deveni o unealta sau o arma si vom accepta intr-un final ca notiunile de pozitiv sau negativ sunt inoperante din punct de vedere ortoesential. Mental trebuie sa acceptam ca au sens exact asa cum o lesa pentru un catel este prea scurta si printr-un efect perceput ca negativ nu-i permite sa scormoneasca si sa guste fecalele de pe trotuar sau perceput ca pozitiv atunci cand ii curma saltul jucaus care l-ar fi aruncat sub rotile unui vehicul. Cat de pozitiva poate fi gandirea unui boxer care se sugestioneaza sa-si loveasca un semen sau cat de pozitiva poate fi gandirea unui om de afaceri care programeaza vanzarea imperativa a produselor si serviciilor pe care le arunca in piata? Propun practicantilor sa-si foloseasca experienta gandirii pozitive, intr-o gandire corecta si cinstita ghidata ortoesential, astfel incat sa obtina rezultate benefice si constructive atat pentru ei cat si pentru semenii lor. Tot acum este bine sa facem diferenta intre destin si soarta. Trebuie sa intelegem ca omul are in fata doar doua variante: sa traiasca sau sa moara. Are varianta acceptarii si ingrijirii darului cel mai de pret numit viata, sau varianta renuntarii la acest dar sau a pierderii lui prin sustragerea de la obligatiile pe care le presupune primirea sa. Destinul este traseul pe care ni-l alegem fiecare sa-l parcurgem in cautarea soartei. Cat despre karma si alte bazaconii care sustin ca fiecare om are o viata prestabilita trebuie sa intelegem ca nu sunt decat niste tertipuri sau pretexte dupa care se ascund cate unii pentru a-si masca greselile si sustragerile de la obligatiile pe care le presupune mentinerea si intretinerea darului vietii. In privinta traseului sau destinului fiecaruia dintre noi, mai devreme sau mai tarziu fiecare vom accepta ca in orice clipa a vietii noastre avem de ales intre doua optiuni: cea prin care respectam principiile ortoesentiale, astfel incat avem parte de bucuria vietii si evolutiei si fericirea nasterii si creatiei sau sa ne abatem de la ele si sa avem parte de suferinte si tristeti morbide si in final mortale. Acceptand aceasta binaritate vectoriala a potentialului uman vom intelege ca nu are nici o importanta cum am ajuns si in ce situatie suntem in clipa alegerii, pentru ca in orice moment putem opta pentru calea si menirea ortoesentiala, indiferent cate crime si prostii am semanat si cultivat pe drumul anterior corectiei si cinstirii ortoesentiale. Greselile si ratacirile destinului nu au consecinte nefaste asupra sanatatii si fericirii umane atat timp cat nu stii ca le faci. Este cunoscut faptul ca betivii si copiii scapa de multe ori aproape nevatamati de consecintele unor actiuni pe care majoritatea le etichetam ca nesabuite sau iresponsabile. Aceasta constatare este demna de luat in seama de fiecare. Este un argument serios pentru a ne elibera de teama de necunoscut si in acelasi timp de a avea deplina incredere in sustinerea divina de care avem parte fiecare. Suferintele apar atunci cand refuzi sa inveti sau cand te abati cu buna stiinta de la principiile si legile ortoesentiale. Chiar si pe acest drum ratacit avem oricand deschisa calea ortoesentiala, astfel incat indiferent cat de bolnavi sau tristi suntem, in momentul in care ne calauzim pasii vietii corect si cinstit dupa reperele ortoesentiale ne intalnim cu sanatatea si fericirea. Cu alte cuvinte atat timp cat nu am pierdut darul vietii fiecare din noi avem acces la implinirea ortoesentiala.

Astept pe toti cei interesati de seminarii si dezbateri ortoesentiale sa anunte intentia lor de participare.

Toti cei ce considera ca pot obtine vindecarea cu aportul meu pot solicita sedinte de corectie ortoesentiala.

Te rog cititorule sa recomanzi aceasta carte semenilor tai.

Ma puteti contacta pe filiera prin care aceste randuri au ajuns la dumneavoastra sau la adresa: octavianpopa1961@yahoo.com.

In incheiere, las la aprecierea dumneavoastra daca aceasta carte are vreo urma de meschinarie manipulatorie sau s-a nascut din interesul marului adamic de-a trai alaturi de mere sanatoase.

Multumesc si felicit, felicit si multumesc.