V-ati gandit vreodata ca daca Dumnezeu ar fi atotstiutor, mai devreme sau mai tarziu si-ar taia venele de plictiseala? Avand in vedere ca cel putin din perspectiva orizontului nostru de perceptie este nemuritor, devine evident ca necunoscutul din punctul sau de vedere este cel putin la fel de imens ca si pentru noi oamenii, copiii sai. Cu toate acestea experienta de viata ne demonstreaza ca este atotputernic si omniprezenta interventiei sale o intalnim mai mult sau mai putin constient in fiecare clipa. Oare cum reuseste? Aproape sigur experienta vietii si evolutiei sale l-a condus la concluzia ca exista niste principii pe care trebuie sa le intrupeze si insufleteasca in totalitate in corpul si fiinta imparatiei si vesniciei si experienta produselor si creatiilor sale l-au condus la elaborarea unor legi care trebuie aplicate si respectate ca unica modalitate si cale prin care progeniturile sadite si insamantate in spatiu si timp pot sa atinga maturitatea omnipotenta a parintilor sfintind si divinizand informatia si manifestarea trupurilor si sufletelor implinindu-si si desavarsindu-si menirea de a creste si inmulti, perfectiona si dezvolta corpul global si fiinta suprema. Este momentul sa ne asumam si intrupam prin atitudinea si comportamentul nostru aceste principii si legi in relatiile si interactiunile dintre noi, oamenii, ca semeni, ca familie, ca popor, ca natiune, ca umanitate si sa aplicam si respectam aceste reguli in relatiile parinte-copil, profesor-elev, alegator-ales, producator-produs, creator-creatie. In realitate, totul in univers reprezinta o ingemanare indisolubila a doua ipostaze: creator cauzal sau cauza creatoare si creatie efectuata sau efect creat. Orice analizam ne apare astfel si in functie de reperele alese chiar si acelasi obiect de studiu imbraca una din cele doua variante. Si uite asa am descris primele principii ortoesentiale: cele ale unitatii si unicitatii. Observam ca intre cele doua tipuri exista doar doua feluri de relatii sau interactiuni: armonie sau rezonanta, care sunt alte doua principii ortoesentiale. Urmand un fir rational si logic le putem descrie si intelege si pe celelalte: simplitate si eficienta, ritm si masura, ordine si libertate, recunostinta si smerenie, iubire si iertare, dreptate si adevar. Trebuie precizat ca simplitate nu inseamna saracie, eficienta nu inseamna ca scopul scuza mijloacele, ordine nu inseamna constrangere, libertate nu inseamna haos, recunostinta nu inseamna supunere, ci multumire si gratitudine, smerenie nu inseamna umilinta, ci respect si consideratie, nu exista iubire neconditionata si mai mult decat atat mila si compasiunea fata de semeni este o ofensa imbecila si inteligenta adusa divinitatii prin care cate unii isi mascheaza pervers infatuarea de a se considera mai buni si in consecinta mai divini, iertarea nu inseamna acceptarea toleranta a minciunii si crimei , a prostiei si inculturii, dreptatea este generala, aceeasi pentru toti si toate si uneste si uniformizeaza prin fapta, adevarul este individual si unic si identifica si defineste prin nume. In privinta legilor ortoesentiale, este suficient sa slefuim putin legile roboticii si sa inlocuim binomul secvential si particular om-robot cu cel natural si general creator-creat. Trebuie sa acceptam si sa intelegem ca orice iscodim in univers, ajungem la concluzia ca se incadreaza in una din cele doua variante: creator sau creat, cu amendamentul ca in functie de reperele relative alese, aceeasi entitate poate fi catalogata la un moment dat creator si din alta perspectiva creat. Si in aceste conditii devine evident ca orice interactiune sau relatie intre entitatile universale sunt de fapt doar de doua tipuri. O categorie este cea care cuprinde raporturile dintre entitati de acelasi fel, indiferent daca este vorba de creator- creator sau creat-creat si cea de a doua categorie o reprezinta relationarea creat-creator sau creator-creat. La orice analiza chiar sumara si rudimentara, observam ca oriunde in natura, intre entitati de acelasi fel guverneaza principiile ortoesentiale: unitate-unicitate, simplitate- eficienta, ritm-masura, ordine- libertate, armonie- rezonanta, recunostinta-smerenie, iubire-iertare, dreptate- adevar. La fel de usor constatam ca intre entitati diferite guverneaza legile ortoesentiale: Legea 1: Un creat nu are voie sa pricinuiasca vreun rau creativitatii sau prin neinterventie sa permita sa fie pusa in pericol creativitatea. Legea 2: Un creat nu are voie sa pricinuiasca vreun rau unui creator, sau prin neinterventie, sa permita sa se faca vreun rau unui creator, atat timp cat nu incalca legea 1. Legea 3: Un creat trebuie sa respecte si sa urmeze sfaturile si indrumarile, ordinele si sarcinile unui creator, atat timp cat ele nu contravin legilor 1 si 2. Legea 4: Un creat trebuie sa devina creator prin crestere, inmultire, perfectionare si dezvoltare, atat timp cat nu intra in contradictie cu legile 1, 2 si 3. Poate ca in timp formularea acestor legi va fi imbunatatita in claritate si precizie, si in mod sigur vor fi adaptate la specificul domeniului de aplicare. De exemplu, putem inlocui relatia creat-creator cu educator-educat. S-ar putea ajunge la o astfel de formulare: Legea 1: Un educat nu are voie sa pricinuiasca vreun rau educatiei, sau prin neinterventie sa permita ca educatia sa fie pusa in pericol. Legea 2: Un educat nu are voie sa pricinuiasca vreun rau unui educator, sau prin neinterventie, sa permita sa se faca vreun rau unui educator, atat timp cat nu incalca legea 1.; Legea 3: Un educat trebuie sa respecte si sa urmeze sfaturile si indrumarile, ordinele si sarcinile unui educator, atat timp cat ele nu contravin legilor 1 si 2.; Legea 4: Un educat trebuie sa devina educator, atat timp cat nu intra in contradictie cu legile 1, 2 si 3. La fel de bine se poate utiliza perechea produs-producator sau oricare alta din viata si univers. Cu ochii bunului-simt larg deschisi, putem constata ca absolut tot ce definim ca este natural si firesc reflecta si respecta principiile si legile ortoesentiale. Asa vom intelege ca vartejului tumultos al pragului evolutiv contemporan ii vor supravietui doar acei indivizi si acele natiuni care isi vor cladi constitutia si isi vor construi legislatia dupa chipul si asemanarea principiilor si legilor ortoesentiale. Devine evident ca respectarea legilor ortoesentiale face diferenta intre inert si viu, obiect si fiinta, om si animal, efemer si divin. De asemenea, prin intelegerea si asumarea principiilor ortoesentiale constientizam ca nu se pune problema unei ierarhizari intre creatori. Constatam ca nu conteaza cine pe cine a creat sau care este mai potent sau mai inteligent, mai talentat sau mai dotat, mai sfant sau mai divin. Aparent, daca noi, oamenii, suntem entitati de acelasi fel si in consecinta trebuie sa interactionam conform principiilor ortoesentiale, apar doua dileme false. In primul rand am putea spune ca nu avem nevoie de legile ortoesentiale in relatiile si raporturile dintre noi, dar le vom gasi utilitatea imediat ce ne amintim ca orice constituent al unui sistem natural este si actioneaza in functie de context in ambele ipostaze: creat si/sau creator. Cea de a doua ar fi identificarea criteriilor dupa care stabilim pozitia de creator sau creat de pe care actionam intr-un context dat si care sunt reperele care ne indica respectarea principiilor si legilor ortoesentiale. Acestea sunt de fapt la indemana fiecaruia si le gasim ca reper al trupului: sanatatea, si criteriul sufletului: fericirea.