In medicina alopata exista un principiu de baza si anume: prima data sa nu faci rau. Mai toti sustin ca tin seama de el si in realitate il terfelesc zi de zi. Daca acceptam ca boala apare atunci cand se incalca principiile si legile ortoesentiale, vom intelege ca inainte de a fi preocupati de sanatatea bolnavului trebuie sa-l indrumam pe acesta spre comportamentul ortoesential. Probabil ca este singura cale prin care se vor evita recidivarile si eradica bolile cronice, in special pe cele cu final anuntat, inclusiv batranetea.. Atunci cand se trece peste acest pas in cel mai fericit caz se obtine o sanatate aparenta care in mod sigur a fost realizata prin accentuarea deficientei imunitare a bolnavului concretizata fie prin hiperreactia alergica, fie prin hiporeactia din infestarile patogene cronice. Poate ca cea mai buna descriere a unei astfel de situatii este ca s-a vindecat boala si s-a imbolnavit pacientul. De fapt, mult trambitata medicina pe dovezi, doar astfel de rezultate obtine prin utilizarea unui pat al lui Procust care decide prezenta sau absenta unei suferinte sau afectiuni cu binoclul atintit pe boala si nu pe bolnav. Poate ca eroarea fundamentala a unei astfel de abordari provine din incapacitatea de a intelege ca in natura conteaza in primul rand proportia si echilibrul pe urma marimea si cantitatea. Este clar ca cei care se ocupa de educatia medicala fie nu au auzit de fractali, fie li se pare ca sunt o elucubratie mistica nedemna de intelectul lor savant. Poate ca macar constructalii sa-i aduca in discutie, chiar daca teoria lor porneste de la o eroare fundamentala similara cu a termodinamicii si anume de la stabilirea unui caz ideal de sistem inchis si la un moment dat sustine ca avionul nu se regaseste fractal in natura uitand ca si aerul este un fluid si exista vietuitoare acvatice.. Este evident ca in urgentele medico-chirurgigale cu afectarea functiilor vitale nu incepi tratamentul bolnavului cu propuneri si sugestii de conduita, dar asta nu inseamna ca actiunile salvatorului sa nu tina cont de principiile si legile ortoesentiale. Oare impotenta functionala a celui bolnav nu este o modalitate de evitare a unor consecinte nefaste a continuarii actiunilor determinate de convingerile si deprinderile sale ? Sunt cunoscute nenumaratele situatii cand o indigestie sau o viroza au fost impedimentul care a generat absenta de la imbarcarea intr-un avion care a cazut, o luxatie sau o colica au dus la absenta dintr-un birou situat intr-o cladire care a explodat sau s-a prabusit. Oare de cate ori o migrena sau niste crampe au evitat luarea unor decizii administrative sau politice care ar fi condus la suferinte si privatiuni comunitati si chiar natiuni intregi? In aceste conditii poate ar fi bine sa meditam adanc la semnificatia reala si concretizarea efectiva a clasicului dicton: ”Primum non nocere”. In cazul in care actul terapeutic este integrat ortoesential vom reusi sa gasim firul natural si in consecinta sanatos al vietii. Astfel putem trece de la incalcita medicina pe dovezi care cronicizeaza si diversifica costisitor si istovitor suferintele si afectiunile la ortomedicina pe rezultate care simplifica si eficientizeaza tratamentele si medicatia. Chiar daca urgentele presupun o interventie alopata rapida, asta nu inseamna sa renunti la conduita si actiunea ortoesentiala , mai mult sunt necesare convingeri si deprinderi temeinice ale salvatorului astfel incat actul medical clasic sa fie potentat si corectat de atitudinea si comportamentul ortoesentiale. Prin corectia ortoesentiala cel putin se diminueaza efectele adverse si secundare individuale si colective ale oricarui tratament din medicina alopata, la fel cum daca nu circuli pe contrasens nu lovesti nici masina ta , nici pe a celorlalti. Cu toate ca la o trecere in revista sumara a acestor randuri ele dau impresia unei negari a medicinii alopate, nu este deloc asa. In primul rand ele n-ar exista fara experienta si studiul alopat, in al doilea rand prin intelegerea si utilizarea principiilor ortoesentiale in mod cert medicina alopata ar inregistra progrese semnificative atat prin eficacitate in tratament, cat si prin reducerea considerabila a costurilor. S-ar intelege, printre altele, de ce modul de utilizare actual al celulelor stem este un esec, care este rolul telocitelor si se va gasi cheia care descifreaza gena nemuririi astfel incat sa poata fi activata. Asa vom descatusa concret orizontul temporo-spatial individual al vietii si evolutiei astfel incat fiecare vom putea face un pas imens pe calea accesarii si utilizarii potentialului divin cu care am fost inzestrati.
Dezvoltarea pe directia cuantica si informationala, entropica si nonlineara a medicinii alopate va conduce mai devreme sau mai tarziu la acceptarea si respectarea principiilor si legilor ortoesentiale in practica medicala.
Acesta va fi momentul in care alopatia va integra si valorifica tehnicile si terapiile complementare si alternative in ceea ce se poate numi ortomedicina.
Probabil ca aceasta va fi initiatorul si catalizatorul organizarii si structurarii sociale dupa principiile si legile ortoesentiale.
Aceasta forma de oranduire sociala o putem numi ortocratie. Aceasta societate va avea ca punct de reper si coordonare doar corectitudinea si cinstea individuala si colectiva cu care vor fi respectate si aplicate in situatii si evenimente, relatii si raporturi sociale principiile si legile ortoesentiale. Este momentul ca savantii si filozofii contemporani sa inteleaga ca este o ratacire bezmetica de intelect schiop si debil sa iti epuizezi resursele mentale in nascocirea de reguli si principii de convietuire umana atata timp cat nu le-au identificat si aplicat pe cele ale naturii si universului. Doar atunci analistii cu titluri academice ai elenismului si latinitatii vor gasi raspunsul la dilema fundamentala a derapajului in misticism si ocult a democratiei si culturii antichitatii, in a carei descifrare isi epuizeaza neuronii. Este un merit al celor cu astfel de preocupari motivatia afirmatiilor de genul istoria se repeta, dar enuntul corect este: istoria se repeta fractal. La orice observare de bun simt vom constata ca ciclicitatea naturii si universului este fractala, adica dupa chip si asemanare, dar niciodata la fel. Aici trebuie sa intervina matematicienii si sa constate ca aceasta succesiune poate fi descrisa prin operatii matematice insiruite de un numar irational. Urmatorul pas va fi distinctia clara dintre numerele irationale provenite din raporturi si proportii si cele generate de radicali si logaritmi. Astfel vom putea de exemplu sa explicam concret cu creionul pe hartie si nu prin scenarii ipotetice si apocaliptice, disparitia unor specii sau astre. In acest context devine clar ca poarta care deschide calea spre ortocratie este comuna naturala. Asta nu inseamna intoarcerea la scorbura si pestera, la dalta si ciomag. Este o aberatie sa consideri ca nu fac parte din natura si univers: autostrazile, procesoarele, utilajele, instrumentele, constructiile, vehiculele, s.a.m.d., indiferent daca e vorba de un microscop sau un reactor, un cutit sau o perie de dinti, un tricou sau un calorifer. Comuna naturala este forma initiala de organizare sociala in care individual si colectiv se respecta si se aplica legile firesti ale speciei si naturale ale universului in toate situatiile si evenimentele, relatiile si raporturile indiferent de elementele implicate.

. Viata si evolutia, creatia si formarea presupune prospetime si vigoare capabile de vitalitate si fecunditate, virilitate si fertilitate intretinute si sustinute cu demnitate si devotament. Doar asa putem vorbi de frumusete, bucurie, bogatie, belsug. De aceea vindecarea trebuie inteleasa si directionata ca improspatare si invigorare si atunci cand ii dam sensul de refacere a ceva ce a fost, pasim pe caile ratacite ale prostiei si ignorantei.
Intotdeauna obtii cam ce realizeaza cainele cand alearga dupa propria coada, mai grav este cand si reusesti pentru ca ori te doare ori ti se face greata. Norocul este ca de obicei cainele fie oboseste, fie se plictiseste. Tot despre ignoranta si prostie dam dovada cand in scopul profilaxiei si al intretinerii actionam pentru conservare si protectie. Este suficient sa ne amintim ca orice pastram in frigider mai devreme sau mai tarziu se impute si se strica indiferent de preparare si ambalare, ca sa nu mai vorbim de diferentele dintre conservate si prospaturi. Poate ca dupa ce vor citi aceste randuri, vor inceta si terapeutii sa practice si sa propavaduiasca tehnicile de protectie. In primul rand cand construiesti un scut protector practic incerci sa te opui principiului unitatii. In al doilea rand daca un terapeut care foloseste bioenergia considera ca are nevoie de protectie fata de pacienti, inseamna ca mai trebuie sa mearga la scoala, sa mai faca niste practica asupra sa si de abia atunci cand isi poate intretine si mentine indiferent de circumstante propria sanatate va putea fi util semenilor sai. Daca ne punem picioarele in apa rece ajungem la concluzia ca aceasta proba de capacitate vindecatoare este valabila si in cazul medicinii alopate. Parca prea des intalnim situatii cand un medic care se plange de dureri epigastrice trateaza ulcere, un medic hipertensiv dependent de hapuri recomanda hipotensoare, un medic bantuit de cefalee se ocupa de migrene, unul care de abia se misca, de reumatisme s.a.m.d.. Probabil cand vom reusi sa evitam astfel de situatii, vom intelege ca batranetea nu este decat o boala ca oricare alta si ca avem la dispozitie tot ce este necesar pentru a o trata astfel incat sa fim mereu proaspeti si vigurosi. Pana atunci academicienii si universitarii din medicina trebuie sa descopere si ei ca nu exista relatii de subordonare intre nervos si endocrin, ca este o culpa medicala sa tratezi dereglarile circulatorii ca fiind de cauze cardiace, sa rupi metabolismul de factorii umorali si vegetativi.. Poate ca primul pas il vor face cand vor intelege ca la inceputul oricarei activitati a fost si va fi cuvantul si la baza oricarei structuri - lumina si vor elimina din limbajul medical termeni ca antiinflamator si antibiotic, inlocuindu-l cu ceva de genul: imunomodulator si biomodelator. Prospetimea si vigoarea specifice sanatatii se obtin moduland si orientand inflamatia si nu stopand-o sau reprimand-o si viata este parte integranta a biosului universal si nu prea ai cum sa te bucuri de ea daca il omori si elimini in loc sa-l modelezi si valorifici. Atunci vom intelege ca endocrinul gestioneza cunoscutul si ce a fost, nervosul - necunoscutul si ce va fi. Si cum nu exista alb fara negru, vom realiza ca vegetativul administreaza cotidianul si mentalul ineditul. Poate tot in contextul acesta este cazul ca savantii si artistii sa priceapa ca albul si negrul nu sunt nonculori, sunt de fapt intreaga insiruire spectrala cu precizarea ca albul ne apare cand toate culorile se apropie de noi si negrul cand se departeaza. Stim doar ca atunci cand lovesti vezi negru in fata ochilor si cand o luam zdravan in freza avem parte de imaginile tuturor constelatilor, si cu totii suntem de acord ca de uratenia si durerea mortii ne despartim in negru si de frumusetea si fericirea vietii ne apropiem in alb. Prin intreaga insiruire spectrala nu trebuie inteles doar clasicul rogvaiv care in infinitatea dupa chip si asemanare a luminilor este doar echivalentul gamei muzicale de la do la si. Asa cum avem nenumarate note do, tot asa exista o infinitate de culori rosii. Mai mult sau mai putin constient fiecare suntem cel putin influentati de prezenta sau absenta unui numar mai mare sau mai mic de lumini de aceeasi culoare. O dovada in acest sens este deosebirea pe care o facem dintr-o singura privire intre natural si sintetic. De obicei culoarea unui produs de sinteza apartine doar spectrului clasic. In cazul unei culori naturale aceasta contine culoarea respectiva din toate spectrele. O deosebire asemanatoare este intre natural si firesc pe de o parte si normal si moral pe de alta. Naturalul si firescul apartin de domeniul atotcuprinzator al sufletului in care totul traieste si exista creat si format, invatat si hranit, educat si cultivat calauzit si menit, daruit si harazit de principiile si legile ortoesentiale, normalul si moralul sunt doar niste etichete pentru niste legi si principii efemere care se modifica in functie de oranduirea sociala construita pe baza cunoasterii si credintei accesate si definite mental. Este evident ca exista situatii in care normalul si moralul reflecta naturalul si firescul. In acest caz putem vorbi despre trainicie si vrednicie. In contextul acesta vom intelege de ce: schimbarea culorii hainelor de la nastere si moarte este un semn categoric de destramare a oranduirii sociale, de ce nici o sinteza, combinatie, inventie sau inovatie fizica, chimica , genetica, biologica generate si coordonate prin control si cunoastere mentala nu vor atinge vreodata eficienta si valentele produselor naturale, de ce viitorul computerelor il reprezinta inglobarea in hard a componentelor biologice si ulterior integrarea in soft alaturi de binaritatea intrinseca 01, a dualitatii extrinseci a intregului descrisa de afirmatia: “eu sunt alfa si omega”. Aceasta abordare a intregului trebuie inteleasa ca un inceput al creatiei si ca o implinire a ei la final, ca nastere si maturizare a unui creator. Din perspectiva creatiei un creator este alfa la nastere si devine omega la maturizare trecand prin ipostazele intregului sir alfabetic. In acelasi timp creatorul poate fi intr-un context cifra sau litera, in altul numar sau cuvant. Probabil ca primele imbinari de astfel de harduri si softuri, vor anunta acea etapa evolutiva umana in care omul isi va implini menirea de a deveni Domn.
…. Daca suntem de acord ca sanatatea si fericirea sunt indicatorul respectarii si aplicarii corecte a principiilor si legilor ortoesentiale trebuie mai devreme sau mai tarziu sa acceptam ca doar oamenii fara suferinte si afectiuni pot lua decizii care sa administreze societatea. De asemenea este bine sa ne intrebam de cate ori sau cat timp un om poate fi bolnav de aceeasi boala si astfel in afara legilor si principiilor vietii si evolutiei. Este evident ca toti cei care favorizeaza si intretin un bolnav cronic sunt si ei niste nelegiuti care favorizeaza infractorul, fie datorita ignorantei si atunci ii putem numi incompetenti, fie datorita obtinerii fara truda de foloase si atunci ii putem numi paraziti. Cele mai rafinate si perverse camuflaje ale incompetentei si parazitismului sunt mila si compasiunea, obedienta si conservarea, supunerea si sacrificiul, detasarea si contemplarea, umilinta si penitenta. Cei care le aplica asupra lor si le respecta prin atitudine si comportament incep sa aiba parte de boli si vatamari in momentul in care constata ca nu prea sunt in regula aceste camuflaje si din comoditate sau teama continua sa le aplice si respecte. Cei care le recomanda altora si nu le folosesc personal au parte de pierderea si suferintele prietenilor si rudelor afundandu-se in abisul trist al izolarii si singuratatii. Poate ca cel mai simplu putem descrie cele doua categorii astfel: bolnavi fericiti si sanatosi tristi.

...continuare...In cele doua descrieri putem inlocui perechea cunoscut-necunoscut cu vechi si nou, cu trecut si viitor. Fericirea si sanatatea sunt strans legate si dependente de credinta si cunoastere. Credinta ne confera increderea si certitudinea cu care exploram necunoscutul imbogatind cunoasterea. Cunoasterea ne ofera siguranta si stabilitatea pe care ne construim credinta. Un om cu cat este mai credincios este mai fericit si cu cat este mai cunoscator, mai sanatos. Cu cat esti mai evlavios respecti si aplici niste principii si legi acceptandu-le si traiesti si existi cinstit, si cu cat esti mai intelept te pozitionezi si actionezi conform legilor si principiilor intelegandu-le si traiesti si existi corect. Din pacate in vremurile noastre intelepciunea nu se mai prea intalneste cu educatia si inteligenta. Orice studiu s-ar face se va constata ca pe acelasi palier educational coeficientul de inteligenta este mai mare la infractori, si la aceiasi indicatori ai coeficientului de inteligenta vom observa ca patologia creste si se inmulteste cu cat este mai ridicat nivelul educational. Aceasta situatie este generata de erorile si perversiunile caracteristice democratiei care asa cum am mai aratat este o forma de organizare umana contra naturii si firii care disemineaza incultura si morbiditatea ratacind credinta in misticism si cunoasterea in paranormal. Suntem in situatia in care daca analizam si comparam profilurile psihocomportamentale ale decidentilor din orice domeniu de activitate si preocupare umana in oricare din statele democratice vom constata ca sunt aproape identice cu ale infractorilor. Pentru a va convinge, este suficient sa numarati persoanele cunoscute care s-au angajat la stat pentru ca sunt capabile si sunt multumite de salariu sau pentru ca este un loc caldut in care isi ascund incompetenta si au parte de veniturile colaterale. Insistand pe aceasta cale ratacita de la principiile si legile ortoesentiale este evident ca provocam si declansam cataclismele geoclimatice si socioeconomice prin care divinitatea le aplica. Singurii supravietuitori vor fi cei corecti si cinstiti. Indicatorul gradului de corectitudine si cinste care ne este comun si la indemana este sanatatea. Orice deteriorare a acesteia este un semn de abatere de la reperele ortoesentiale. Asa cum este evident procesul permanent de trecere si curgere a necunoscutului in cunoscut, al noului in vechi, al ineditului in banal, al viitorului in trecut, este clar ca sanatatea si fericirea n-au numic comun cu conservarea si protectia, reparatia si restauratia. Viata si evolutia, creatia si formarea presupune prospetime si vigoare capabile de vitalitate si fecunditate, virilitate si fertilitate intretinute si sustinute cu demnitate si devotament. Doar asa putem vorbi de frumusete, bucurie, bogatie, belsug. De aceea vindecarea trebuie inteleasa si directionata ca improspatare si invigorare si atunci cand ii dam sensul de refacere a ceva ce a fost, pasim pe caile ratacite ale prostiei si ignorantei

Aceasta postare continua precedenta.
Putem merge mai departe si constatam ca abaterea de la principiile ortoesentiale aduce boala si suferinta si incalcarea legilor ortoesentiale, moartea si disparitia, atat individual cat si colectiv. Mai mult sau mai putin evident, stim fiecare din propria experienta, ca nu prea avem cum sa fim sanatosi daca nu suntem fericiti si in nici un caz nu putem discuta de fericire la un om bolnav. Sanatatea si fericirea le putem defini ca stari umane ortoesentiale si in consecinta niste nevoi fundamentale pentru om pe parcursul vietii si evolutiei. Sanatatea este generata de manifestarea si intruparea principiilor si legilor ortoesentiale, iar fericirea de trairea si insufletirea acestora. Constatam ca avem la dispozitie doua busole sau puncte de referinta care ne arata calea in postura de creat si menirea in cea de creator. Fericirea este busola individuala pe care o putem identifica si defini doar in noi, ca reper al trairilor noastre. Sanatatea este busola colectiva pe care o putem simti si percepe atat la noi ca individ cat si la semenii nostri si la tot ce ne inconjoara, ca indicator al existentelor noastre. Datorita caracterului individual, particular al fericirii, este greu de presupus ca va reusi cineva vreodata sa elaboreze vreun tratat cu sfaturi practice general valabile, pe care urmandu-le sa avem parte de ea, cu atat mai mult ca nu prea ai cum sa fii fericit sau sa fericesti pe cineva daca nu esti unic. O trasatura definitorie a unicitatii este creerea si formarea concreta si palpabila a ceva nou, nemaiintalnit pana la data manifestarii ei. Poate ca atunci discutam de unicitate cand necunoscutul devine cunoscut, datorita atitudinii si comportamentului celui ce o defineste sau reprezinta. Astfel putem descrie fericirea ca fiind starea si activitatea, atitudinea si comportamentul fata de necunoscut care respecta si aplica principiile si legile ortoesentiale. Daca fericirea contureaza unicitatea in ansamblul universal si global, sanatatea confera unitatea cu acesta. Putem descrie sanatatea ca fiind starea si activitatea, atitudinea si comportamentul fata de cunoscut care respecta si aplica principiile si legile ortoesentiale.

V-ati gandit vreodata ca daca Dumnezeu ar fi atotstiutor, mai devreme sau mai tarziu si-ar taia venele de plictiseala? Avand in vedere ca cel putin din perspectiva orizontului nostru de perceptie este nemuritor, devine evident ca necunoscutul din punctul sau de vedere este cel putin la fel de imens ca si pentru noi oamenii, copiii sai. Cu toate acestea experienta de viata ne demonstreaza ca este atotputernic si omniprezenta interventiei sale o intalnim mai mult sau mai putin constient in fiecare clipa. Oare cum reuseste? Aproape sigur experienta vietii si evolutiei sale l-a condus la concluzia ca exista niste principii pe care trebuie sa le intrupeze si insufleteasca in totalitate in corpul si fiinta imparatiei si vesniciei si experienta produselor si creatiilor sale l-au condus la elaborarea unor legi care trebuie aplicate si respectate ca unica modalitate si cale prin care progeniturile sadite si insamantate in spatiu si timp pot sa atinga maturitatea omnipotenta a parintilor sfintind si divinizand informatia si manifestarea trupurilor si sufletelor implinindu-si si desavarsindu-si menirea de a creste si inmulti, perfectiona si dezvolta corpul global si fiinta suprema. Este momentul sa ne asumam si intrupam prin atitudinea si comportamentul nostru aceste principii si legi in relatiile si interactiunile dintre noi, oamenii, ca semeni, ca familie, ca popor, ca natiune, ca umanitate si sa aplicam si respectam aceste reguli in relatiile parinte-copil, profesor-elev, alegator-ales, producator-produs, creator-creatie. In realitate, totul in univers reprezinta o ingemanare indisolubila a doua ipostaze: creator cauzal sau cauza creatoare si creatie efectuata sau efect creat. Orice analizam ne apare astfel si in functie de reperele alese chiar si acelasi obiect de studiu imbraca una din cele doua variante. Si uite asa am descris primele principii ortoesentiale: cele ale unitatii si unicitatii. Observam ca intre cele doua tipuri exista doar doua feluri de relatii sau interactiuni: armonie sau rezonanta, care sunt alte doua principii ortoesentiale. Urmand un fir rational si logic le putem descrie si intelege si pe celelalte: simplitate si eficienta, ritm si masura, ordine si libertate, recunostinta si smerenie, iubire si iertare, dreptate si adevar. Trebuie precizat ca simplitate nu inseamna saracie, eficienta nu inseamna ca scopul scuza mijloacele, ordine nu inseamna constrangere, libertate nu inseamna haos, recunostinta nu inseamna supunere, ci multumire si gratitudine, smerenie nu inseamna umilinta, ci respect si consideratie, nu exista iubire neconditionata si mai mult decat atat mila si compasiunea fata de semeni este o ofensa imbecila si inteligenta adusa divinitatii prin care cate unii isi mascheaza pervers infatuarea de a se considera mai buni si in consecinta mai divini, iertarea nu inseamna acceptarea toleranta a minciunii si crimei , a prostiei si inculturii, dreptatea este generala, aceeasi pentru toti si toate si uneste si uniformizeaza prin fapta, adevarul este individual si unic si identifica si defineste prin nume. In privinta legilor ortoesentiale, este suficient sa slefuim putin legile roboticii si sa inlocuim binomul secvential si particular om-robot cu cel natural si general creator-creat. Trebuie sa acceptam si sa intelegem ca orice iscodim in univers, ajungem la concluzia ca se incadreaza in una din cele doua variante: creator sau creat, cu amendamentul ca in functie de reperele relative alese, aceeasi entitate poate fi catalogata la un moment dat creator si din alta perspectiva creat. Si in aceste conditii devine evident ca orice interactiune sau relatie intre entitatile universale sunt de fapt doar de doua tipuri. O categorie este cea care cuprinde raporturile dintre entitati de acelasi fel, indiferent daca este vorba de creator- creator sau creat-creat si cea de a doua categorie o reprezinta relationarea creat-creator sau creator-creat. La orice analiza chiar sumara si rudimentara, observam ca oriunde in natura, intre entitati de acelasi fel guverneaza principiile ortoesentiale: unitate-unicitate, simplitate- eficienta, ritm-masura, ordine- libertate, armonie- rezonanta, recunostinta-smerenie, iubire-iertare, dreptate- adevar. La fel de usor constatam ca intre entitati diferite guverneaza legile ortoesentiale: Legea 1: Un creat nu are voie sa pricinuiasca vreun rau creativitatii sau prin neinterventie sa permita sa fie pusa in pericol creativitatea. Legea 2: Un creat nu are voie sa pricinuiasca vreun rau unui creator, sau prin neinterventie, sa permita sa se faca vreun rau unui creator, atat timp cat nu incalca legea 1. Legea 3: Un creat trebuie sa respecte si sa urmeze sfaturile si indrumarile, ordinele si sarcinile unui creator, atat timp cat ele nu contravin legilor 1 si 2. Legea 4: Un creat trebuie sa devina creator prin crestere, inmultire, perfectionare si dezvoltare, atat timp cat nu intra in contradictie cu legile 1, 2 si 3. Poate ca in timp formularea acestor legi va fi imbunatatita in claritate si precizie, si in mod sigur vor fi adaptate la specificul domeniului de aplicare. De exemplu, putem inlocui relatia creat-creator cu educator-educat. S-ar putea ajunge la o astfel de formulare: Legea 1: Un educat nu are voie sa pricinuiasca vreun rau educatiei, sau prin neinterventie sa permita ca educatia sa fie pusa in pericol. Legea 2: Un educat nu are voie sa pricinuiasca vreun rau unui educator, sau prin neinterventie, sa permita sa se faca vreun rau unui educator, atat timp cat nu incalca legea 1.; Legea 3: Un educat trebuie sa respecte si sa urmeze sfaturile si indrumarile, ordinele si sarcinile unui educator, atat timp cat ele nu contravin legilor 1 si 2.; Legea 4: Un educat trebuie sa devina educator, atat timp cat nu intra in contradictie cu legile 1, 2 si 3. La fel de bine se poate utiliza perechea produs-producator sau oricare alta din viata si univers. Cu ochii bunului-simt larg deschisi, putem constata ca absolut tot ce definim ca este natural si firesc reflecta si respecta principiile si legile ortoesentiale. Asa vom intelege ca vartejului tumultos al pragului evolutiv contemporan ii vor supravietui doar acei indivizi si acele natiuni care isi vor cladi constitutia si isi vor construi legislatia dupa chipul si asemanarea principiilor si legilor ortoesentiale. Devine evident ca respectarea legilor ortoesentiale face diferenta intre inert si viu, obiect si fiinta, om si animal, efemer si divin. De asemenea, prin intelegerea si asumarea principiilor ortoesentiale constientizam ca nu se pune problema unei ierarhizari intre creatori. Constatam ca nu conteaza cine pe cine a creat sau care este mai potent sau mai inteligent, mai talentat sau mai dotat, mai sfant sau mai divin. Aparent, daca noi, oamenii, suntem entitati de acelasi fel si in consecinta trebuie sa interactionam conform principiilor ortoesentiale, apar doua dileme false. In primul rand am putea spune ca nu avem nevoie de legile ortoesentiale in relatiile si raporturile dintre noi, dar le vom gasi utilitatea imediat ce ne amintim ca orice constituent al unui sistem natural este si actioneaza in functie de context in ambele ipostaze: creat si/sau creator. Cea de a doua ar fi identificarea criteriilor dupa care stabilim pozitia de creator sau creat de pe care actionam intr-un context dat si care sunt reperele care ne indica respectarea principiilor si legilor ortoesentiale. Acestea sunt de fapt la indemana fiecaruia si le gasim ca reper al trupului: sanatatea, si criteriul sufletului: fericirea.